În “O piesă deşănţată”, lucrurile stau destul de simplu: două cupluri obişnuite (şi nu prea) se întâlnesc pentru a experimenta lucruri noi pe plan sexual. Piesa se desfăşoară în sufrageria arhitectei Ela (Lia Bugnar) şi a soţului ei, profesorul universitar pasionat de colecţionarea timbrelor Mihu (Radu Iacoban). La anunţul postat de aceştia le răspunde cuplul format din Mira (Ilinca Manolache) şi Niki (Marius Manole). Nu poţi să nu observi încă de la început contrastele dintre cele două perechi. Relaţia Mihu-Ela este evident dominată de cea din urmă, în timp ce în cuplul Mira-Niki soţia este cea timidă (dar “o bombă sexy” în opinia soţului). Viaţa sexuală a cuplului Mihu-Ela suferă de pe urma supradotării lui Mihu, în timp ce soţii Mira şi Niki sunt prea pudici pentru a-şi consuma relaţia.
Cu toate că fiecare dintre cei patru se declară avid de senzaţii tari, niciunul dintre ei nu pare să fie de fapt pregătit pentru asta. Fâstâceala celor două cupluri şi încercările de a părea altceva decât sunt în realitate sunt întrerupte de intervenţia unui intrus (Andrei Huţuleac), un hoţ de timbre care îi ameninţă că îi împuşcă dacă nu primeşte “coliţa din ‘31” a lui Mihu.
Piesa, după un scenariu aparent simplu şi care tratează teme de suprafaţă din existenţa celor două cupluri, abordează de fapt subiecte mai profunde, pierdute între hohotele de râs ale spectatorilor şi lacrimile actorilor. Dacă sensibilitatea sexuală variază dintr-un moment în altul şi de la un personaj la altul (se vorbeşte despre oameni speciali, “supra-sexuali”), sensibilitatea emoţională găseşte aceeaşi lungime de undă în Ela, Mihu, Mira şi Niki atunci când hoţul ajunge să le dezvăluie povestea tragi-comică a vieţii lui şi motivul pentru care este nevoit să recurgă la furt.
În momentele de tensiune maximă, piesa este atât de amuzantă încât hohotele de râs acaparează chiar şi actorii (cel puţin, aşa s-a întâmplat la reprezentaţia de vineri, 28 februarie 2014, de la Godot Cafe-Teatru). Actorii au compensat însă prin monoloage bine susţinute, lacrimi şi expresivitate.
“O piesă deşănţată” conţine mult umor, amor şi omor, administrate după o reţetă scrisă de Lia Bugnar şi regizată de Dorina Chiriac. Întâmplările iau întorsături neobişnuite, personajele se ceartă şi se împacă la tot pasul, se acuză reciproc pentru a se apăra apoi, râd şi plâng, mint şi se destăinuie. Piesa nu are eroi sau anti-eroi; personajele sunt credibile, desprinse din realitatea imediată şi nu au nimic special sau ieşit din comun la o primă impresie, aşa cum nici un necunoscut de pe stradă nu pare să fie deosebit dacă nu îl priveşti cu mai multă atenţie.
–
Sursa foto aici.