Miercuri, 26 noiembrie 2014, a avut loc la Teatrul Mignon din Piaţa Rosetti spectacolul Cabaretul Cuvintelor de Matei Vişniec. Spectacolul este o producție TIP (Teatrul Independenților Profesioniști), regia fiind semnată de Alexandru Nagy. Cei patru actori tineri care au susţinut spectacolul sunt Aida Avieriței, Ștefan Pavel, Ionuț Niculae și Octavian Costin. Scenografia este semnată de Ioana Pașca.
Spectacolul se bazează pe exploatarea cuvintelor până la epuizare. Spectatorul asistă la un experiment lexicologic tratat când cu gravitate, când cu umor de către cei patru actori entuziaşti şi foarte implicaţi în spectacol.
După o intrare în scenă aproape lugubră, fiecare dintre actori vine în prim-plan îmbrăcând alt costum şi dând alt sens cuvintelor pe care ni le prezintă parcă pentru prima oară. Prima este Aida Avieriţei, care se întreabă la ce bun să mai povesteşti poveşti cand fiecare cuvânt este o poveste? Spectatorul este total nepregătit pentru acest prim discurs, care este mai degrabă o matematică a cuvintelor, un iureş al poveştilor din spatele cuvintelor, pe care Aida Avieriţei îl aruncă în sală ca pe un uragan, fără a se încurca nici măcar o dată în sensuri sau a-şi pierde coerenţa.
Urmează discursursurile fără gramatică ale lui Ionuţ Niculae, care, fără sintaxă, fără gramatică şi fără niciun respect pentru construcţia firească a unei propoziţii, reuşeşte totuşi să transpună inteligibil un discurs demagogic fără cusur. „Mei electorii dragi, iubesc eu vă, jur, cuvânt pe, ani la mulţi.” Şi Octavian Costin impersonează un politician a cărui ipocrizie răzbate din spatele frazelor aparent non-sensice: „Vai ţara, au, au, durere, barbarii, invadatorii, profitorii, zău…”
Alte momente din spectacol sunt ‘joaca de-a Dumnezeu’, analiza aprofundată a cuvântului ‚mamă’, ‚lecţia de recitare’ cazon, ‚restaurarea emoţională în mod protejat’ într-o terapie de cuplu mediată psihologic de însăşi Fericirea, însă momentul meu preferat a fost monologul Cuvântului Caca. Da, aţi ghicit, Cuvântul Caca este personaj în Cabaretul Cuvintelor. Îmbrăcat într-un sacou alb (doar nu vă aşteptaţi să fie maro, nu?), Ştefan Pavel convinge audienţa de importanţa Cuvântului Caca cu o seriozitate exemplară, deşi hohotele de râs din sală ar fi pus la încercare şi mimica celui mai experimentat actor. Discursul Cuvântului Caca emoţionează, amuză, înduioşază şi, mai ales, demonstrează însăşi esenţa acestui spectacol: fiecare cuvânt are o poveste, chiar şi cuvântul caca.
Nu vă dezvălui mai multe despre acest spectacol, dar vă îndemn să îl vedeţi dacă aveţi ocazia, pentru că totul – de la energia actorilor, la schimbul permanent de costume şi lumini, la discursul fiecărui personaj – este inspirat, inspiraţional, emoţionant sau hilar şi vă va ţine cu ochii lipiţi de scenă şi cu urechile ciulite pentru prinde fiecare sens, fiecare turnură de frază, fiecare sondare a cuvintelor.
Foto: cu acordul Teatrului Mignon