Interviu cu Șerban Axinte

serban-axinte-foto-rares-moldovan

Foto: Rareș Moldovan

: Șerban, recent ai participat la CDPL Fest și la CenaKLUB Tiuk! la București, respectiv Brașov. Cum ți s-a părut atmosfera de acolo, comparativ cu cea de la Iași, din cadrul Salonului de Literatură Zero +?

Șerban Axinte: Nu putem compara mere cu pere. Atât CDPL Fest, cât şi CenaKLUB Tiuk sunt mai apropiate de ideea lecturilor publice. Lecturi publice şi un pic de spectacol. Ţin să menţionez că m-am simţit foarte bine în ambele locuri. Salonului de Literatură Zero + este un cenaclu literar, un atelier. E adevărat, avem şi invitaţi, dar ei nu fac parte neapărat din format. Dacă nu avem prezenţe de valoare, ne putem lipsi. Cel puţin asta e părerea mea.

I.M.: Comparativ cu alte centre literare, este Iașul un mediu propice literaturii? Poate un tânăr scriitor să ,,crească“ aici?

Ș.A.: Dacă m-ai fi întrebat asta acum un an sau doi, răspunsul meu era negativ. Acum susţin că da, există semne clare că un tânăr scriitor poate să crească aici. Acum un număr de ani au existat în Iaşi două grupări, OuTopos şi Club 8, care până la urmă au fuzionat. Ce a fost atunci e greu să se mai repete, dar nu imposibil. Lucian Dan Teodorovici, O. Nimigean, Dan Sociu, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Bogdan Creţu, Dorin Mironescu, Antonio Patraş, Radu Pavel Gheo sunt doar câteva nume care au schimbat faţa literaturii. Noi eram împreună şi schimbam idei. Ne rupeam, eram foarte, foarte duri unii cu alţii. Fără miau-miau-uri şi alte drăgălăşenii. Pe urmă mergem la bere şi făceam mişto. Eram relaxaţi, nimeni nu suferea. Dar nu e neaparat ok să fie şi azi exact la fel. Ideea mea nu este să refacem ce a fost, ci să oferim şansa ca ceea ce ar putea să fie să se concretizeze. Sunt alţi oameni, alte posibilităţi. Îmi doresc foarte mult ca acei autori care au ieşit de la noi la cenaclu “şifonaţi” să conştientizeze că tocmai li s-a întâmplat un mare bine.

I.M.: Pledezi mai mult pentru recitalul public? Cum înțelegi contactul dintre lector (public) și autor? Are lectura publică un impact mai mare asupra cititorului?

Ș.A.: Părerea mea este că lectura publică are utilitatea ei, dar nu înlocuieşte lectura de acasa a potenţialilor cititori. Sunt autori foarte buni care citesc execrabil. Alţii transformă nişte biete texte în nişte dramolette ce pot păcăli pe moment.

I.M.: Ai o activitate culturală intensă. Ești moderator în cadrul Salonului de Literatură Zero +, critic literar, poet, filolog. Care dintre aceste ipostaze te exprimă cel mai bine?

Ș.A.: Cea de muzician, muzica le cuprinde pe toate. Chiar dacă nu cânt, chiar dacă nu o să mai cânt niciodată (sper să nu fie aşa) totul e muzică. Eu nu sunt un critic literar obişnuit. Şi nici nu mă interesează să fiu. Am felul meu de a citi cărţile. Le transform în partituri.

I.M.: În raport cu ceea ce se scrie în lume, unde ai plasa literatura română?

Ș.A.: Sincer să fiu… sunt depăşit de întrebare. Nu ştiu ce se scrie în “lume”, citesc şi eu cât pot. Cred că literatura română e pe un drum bun. Există poeţi şi prozatori care sunt cel puţin egalii celor pe care i-am citit eu. O viziune de ansamblu nu pot avea.

I.M.: În ultimii ani au debutat o serie de autori, pe cât de diverși în tematica abordată, pe atât de originali ca și voce poetică. În ce direcție crezi că se îndreaptă poezia română contemporană?

Ș.A.: Foarte mare atenţie la ce fac George Serediuc, Matei Hutopilă, Anatol Grosu, Teodora Coman sau Alex Văsieş. Atenţie şi mai mare la cei nedebutaţi încă, gen Anastasia Gavrilovici sau Mădălina Ionela Grosu.

I.M.: Care sunt, în opinia criticului Șerban Axinte, cărțile de căpătâi ale unui poet în formare?

Ș.A.: O întrebare cumplită. Nu ştiu. Ca să mergem mai departe ne trebuie intuiţie. Fiecare cu norocul lui, cu reperele sale.

I.M: Care sunt preferințele tale în materie de literatură?

Ș.A.: Am multe preferinţe, foarte multe, e greu să aleg. M-am surprins recitind cel mai des dintr-Un veac de singurătate.

I.M.: Recent ai publicat volumul de poezie Păpădia electrică, dar și o carte de teorie literară, despre roman. Te-a tentat vreodată să scrii proză? Sau te vei dedica și de acum înainte domeniului filologic și poeziei?

Ș.A.: O mică precizare. Definiţiile romanului nu este o carte de teorie literară, ci de istorie literară. Teoria literară e doar subiectul cărţii. “Păpădia electrică” este o carte de versuri sau un poem amplu (cum îţi vine să-l numeşti) de care sunt încă mulţumit. Sper că nu va mai dura mult timp mulţumirea asta.

Sursa: Facebook

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Număr articole publicate : 19