Interviu cu Amelia Stănescu

amelia

: Amelia, cel mai recent volum bilingv al tău, Couvertures de pluie/Aşternuturi de ploaie, a fost foarte bine primit în mediile literare din ţară. Plănuieşti lansarea lui şi în afara graniţelor României? Într-o ţară vorbitoare de limbă franceză, de pildă?
Amelia Stănescu: Desigur. Prima lansare în afara graniţelor va fi în Franţa, la Universitatea Nancy II. Există acolo Asociaţia L’Arc Carpatique, coordonată de prof. univ. dr. Vasile Măruţă care păstrează vie flacăra literară românească de vreo două decenii.

I.M.: Cum e poezia în Aşternuturi de ploaie? Ce ecouri are acest ultim volum asupra condiţiei tale poetice?
A.S.: Aşternuturi de ploaie a marcat o reîntoarcere a mea la după o pauză de câţiva ani, tip în care mi-am definitivat studiile în domeniul ştiinţelor penale (licenţă, master). Mi-a fost un dor teribil de , aşa încât am întrerupt cel de-al doilea doctorat (în drept) pentru a mă dedica literaturii, poeziei, în mod special.
În acest nou volum, apărut în 2012, la Editura Brumar, am abordat un stil diferit faţă de cel din volumele precedente. Dacă Mecanica firii a propus poeme concentrate, ermetizate, de cele mai multe ori, apropiindu-se de lirica niponă, „simple notaţii, fulgurante (…), un jurnal intim expurgat de biografic” – după cum nota Cezar Ivănescu pe coperta a patra a cărţii, în „Aşternuturi…” versul este mai generos, dezvoltat în fărâme de poveste, de culise erotizate uneori. Aşternuturi de ploaie într-o cameră ridată. Nici o prezenţă umană, doar un monolog al tăcerii ce reverberează…

I.M.: Să ne întoarcem puţin în timp, la Căutători de cuvinte, la poemele din ediţiile bilingve Versuri/Gedichte, Poeme/Poemi, la Mecanica firii…Căror metamorfoze a fost supus versul tău până la forma poetică aparte din Couvertures de pluie/Aşternuturi de ploaie?
A.S.: Ne căutăm în permanenţă vocea şi gestul, metamorfoza gândului. Cât de mult reuşim să ne descoperim, asta rămâne de văzut.

I.M.: Ai participat la numeroase festivaluri de în ţară (Zilele culturale Poesis, Zilele revistei Convorbiri Literare Festivalul Internaţional Poesis, participant la Tabăra Internaţională de Artgothica, participant la proiectul Rampa de Jazz şi etc. ) şi în străinătate (Festivalul Internaţional Poètes à Paris, participant la World Haiku Festival, Pécs, Ungaria). Care dintre acestea a rezonat mai bine cu tine ca poetă?
A.S.: Peste tot pe unde am fost invitată m-am simţit la fel de bine. Am avut şansa de a întâlni oameni deosebiţi, care m-au inspirat şi de la care am avut multe lucruri de învăţat. Un festival internaţional reuneşte scriitori din culturi şi civilizaţii diferite. Melanjul de idei şi viziuni diverse potenţează întotdeauna gustul pentru înnaripare spirituală.

I.M.: Din iunie 2000 eşti membră a Uniunii Scriitorilor, filiala Dobrogea. Ce a însemnat pentru tine titlul de membru al USR?
A.S.: Intrarea în USR a fost onorantă pentru mine, priveam cu admiraţie nume mari ale literaturii române din ţară şi faptul că devenisem colegi de branşă era, fireşte, un lucru important pentru desăvârşirea mea poetică. Cu timpul, m-am lovit, uneori, în provincie, fără preaviz, de persoane mai puţin potrivite sau fără vocaţie literară, dar am constatat că nu te poţi lupta cu morile de vânt… filialele fiind interesate mai mult de numărul membrilor, cu scopul de a nu dispărea de pe harta scriitoricească naţională…

I.M.: Cum e să fii poet la Pontul Euxin?
A.S.: Frustrant, uneori. Tânjesc după efervescenţa evenimentelor culturale din alte oraşe. După nenumăratele oferte pe care ţi le propune capitala şi fug, mă desprind, adesea, de orizontul pontic în care şi-a abandonat ireversibil tăcerea Ovidiu.

I.M.: Te-ai gândit vreodată să părăseşti Constanţa pentru a te stabili în altă parte?
A.S.: Nu, savoarea mării şi liniştea ţărmului, în special pe timpul verii, nu le pot înlocui cu nimic. Evadez din când în când în oraşele de care mi-e dor – Paris, Genova, Budapesta -, dar de Constanţa mă leagă foarte multe, aşa încât nu cred să o părăsesc vreodată…

I.M.: Care este relaţia ta cu spatiul cultural dobrogean (pe lângă calitatea de membru al USR)? Ce ne poţi spune despre mediul cultural de acolo?
A.S.: Sub egida USR Filiala Dobrogea sau independent, am organizat, cu ajutorul câtorva intrepizi scriitori dobrogeni, o serie de manifestări literare: Festivalul Primăvara Poeţilor, spre exemplu, a reunit recitaluri poetice, lansări de carte, licitaţii de poezie, proiectul Future Sound of Poetry (coordonat de poeta Iulia Pană), întâlniri cu cititorii în şcoli, biblioteci, librării, muzee, dar şi în spaţii mai puţin convenţionale cum ar fi azilul de bătrâni, penitenciarul Poarta Albă etc., concerte de Jazz Poetry şi multe altele. Entuziasmul de a duce la îndeplinire asemenea proiecte a eludat de multe ori lipsa unei baze financiare.

I.M.: Recent ai susţinut un recital de poezie în cadrul Salonului de Literatură Zero+, la Iaşi. Cum ai primit invitaţia, cum ţi s-a părut acomodarea cu oamenii, cu atmosfera salonului?
A.S.: Iaşul este unul dintre oraşele mele de suflet. Oamenii de aici sunt de o ospitalitate şi o bunătate sufletească rar întâlnite. Mă simt la fel de bine precum acasă. Nu mi-a trebuit mult să mă acomodez cu cei pe care nu-i ştiam sau cu atmosfera salonului. A fost o întâlnire reuşită, de care îmi amintesc cu mare plăcere.

I.M.: Eşti o fire dinamică, inovativă, mereu la curent cu noile valuri din literatura actuală. Ce urmează după Couvertures de pluie/Aşternuturi de ploaie?
A.S.: Dinamică, da; inovativă, nu ştiu… Am în lucru un volum de interviuri literare. Va fi gata de tipărire în câteva luni.

Sursa foto: Facebook

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Număr articole publicate : 19

Comentarii

  1. bogdan spune:

    foarte bun interviul. felicitari!