Cartea, între mistere și Reghin. Inteviu cu Radu Țuculescu

interviu cu prozatorul Radu Țuculescu

După aproape un an, „Cartea între Om și Simbol” revine la „SemneBune”. Periodic, readucem în fața publicului scriitorii, altfel de cum sunt ei cunoscuți, dincolo de talentul literar și de produsele culturale pe care le creează. Fie că sunt debutanți, fie că sunt consacrați, interviul de tip anchetă are ca scop prezentarea omului care iubește cartea. Ne dorim ca fiecare cititor să poată fi în acord sau să nu cu gândurile și conceptele formulate, lăsând loc dialogului, dezbaterilor. Dincolo de scriitură stă o idee și un om. Ce simbolizează ele, vă lăsăm să descoperiți singuri (sau în grup).

Despre scriitor

„Un om adesea excesiv de sentimental care-și maschează acest ”sentimentalism” prin periodice puseuri de bună dispoziție, antrenîndu-I și pe cei din jur. Un om cu necazurile și bucuriile sale, cu durerile sale, cu problemele și dilemele sale, pe care încearcă să le ”resolve” scriind”, cum îi place să se prezinte. Născut la Târgu Mureș, accentuează că a copilărit și s-a format la Reghin – oraș de care este mândru – , și în care desfășoară proiecte culturale și astăzi. ”Personajul” care mi-a marcat copilărie este… orașul Reghin cu oamenii și imprejurimile sale. Cu poveștile și misterele sale.”

Despre carte

„ Cartea îți poate da putere să mergi mai departe, te poate încuraja, poate să-ți dea speranță…

În cuvîntul către cititor pe care l-am publicat la începutul romanului meu Umbra penei de gîscă spun, printre altele: ”…una dintre ideile romanului este ideea de carte. Cartea care te face mai bun, cartea care ucide, cartea care demoralizează, cartea ca momeală, cartea care alină, cartea care dă speranțe, cartea care învrăjbește, cartea care te înalță, cartea care denigrează , cartea ca scut, cartea ca acuzație, cartea ca marfă.

Nu am un autor preferat. Totuși, aș începe să amintesc în primul rind de scriitorii ruși, apoi cei latino-americani dar și francezi ori italieni. Nu cred, totuși, că vreun autor (o carte…), singur (ă), îți poate marca , cu adevărat, viața.”

Despre lectură

”În primul rind….citind, nu? Și la fel de important este cu ce cărți îți începi lecturile. Eu am avut noroc să cresc alături de biblioteca bogată a tatălui meu unde se găseau de la cărți de povești celebre (…lecturile mele au început cu Frații Grimm, aveam toate volumele….am contiuat cu altele ajungînd la O mie și una de nopții de care nu m-am mai despărțit niciodată…) pînă la cărți de filosofie și la Biblie. Dar, oare, te poți îndrăgosti de lectură așa cum te îndrăgostești de… o femeie? Iată o temă despre care s-ar putea scrie cel puțin o povestire…”

Despre bibliotecă și grija față de carte

„Am descoperit semnul de carte în copilărie. Îl imitam pe tata care avea o grijă deosebită față de carte, să nu se îndoaie, să nu se murdărească, să nu se rupă…

Acum, hai să povestesc puțin. Mama mea era gospodină, ea avea grijă de copii și de tot ce ținea de gospodărie. Și totuși, mai găsea timp și pentru….croșetat. Și ce croșeta, printre altele? Semne de carte!! Nu le voi uita niciodată. Erau de-o mare finețe, subțirele și cu modele, fine la atingere, care se mulau cu foarte mare dragoste pe pagina de carte, moi, parcă respirînd precum o ființă vie…Din păcate, nu am păstrat nici un semn de carte de croșetat de mama.

Am folosit diverse obiecte pe postul de seme: ba un creion, ba un pix (bine închis…), ba o bucată de hîrtie ba…mai îndoi și cite un colț de pagină, recunosc.

Pe rafturile bibliotecii mele zac mici obiecte-amintiri achiziționate în timpul călătoriilor mele prin lume.

Am moștenit, o bibliotecă vastă, în care erau și sute de cărți de medicină, tatăl meu fiind medic. Dar, după moartea părinților, am ales, eu și sora mea, nu prea multe volume căci avem și noi bibliotecile noastre. Nu mai e spațiu, se adună mult praf, sînt cărți pe care nu le mai scoți niciodată din rafturi…Așa că, am donat biblioteca tatălui meu mânăstirii din Toplița, unde mergea des împreună cu mama.

În timp, am completat biblioteca cu cîteva albume de artă, cîteva cărți de filosofie și….cărțile de povești ale copilăriei mele.

În proximitate nu am nici o bibliotecă. Dar (mai) frecventez, citeodată, Biblioteca Centrală Universitară. Pentru acel inegalabil ”miros” al cărților care numai într-o astfel de bibliotecă se naște.”

Cartea circulă

„Da, am acest obicei nu tocmai… salutar. Să recomand, entuziasmat, cîte o carte care m-a încîntat iar dacă cel căruia îi vorbesc despre ea nu o are, i-o împrumut. Din păcate, unii uită să mi-o mai dea înapoi iar mie mi-e jenă să tot insist…”

Electronic sau tradițional

„Am publicat, pînă acuma, două volume de teatru (unul tradus în cehă) și un roman Degetele lui Marsias în format electronic, la editura LiterNet. Este o formă pe care nu o refuz dar , încă, îmi este greu să citesc mult în format electronic. Poate din cauza ecranului care începe să mă obosească…

Normal că se poate schimba felul de achiziție al cărții. Acum e chiar salutar faptul că poți comanda o carte pe internet, mai ales atunci cînd nu o (mai) găsești în librării. Dar asta nu înseamnă că renunți la vizitarea librăriilor, unde poți iscodi rafturile îndelung, poți răsfoi o carte etc.

Eu zic că nimic nu poate să înlocuiască foșnetul și mirosul cărții….Și plăcearea de-a te cuibării în pat, pe-o pernă, cu o mică veioză aprinsă care să-ți delimiteze un mic spațiu luminos și care, pe parcursul lecturii, să devină magic…”

Despre SemneBune

„Aș fi cu adevărat fericit să existe un mesaj miraculos prin care să-i poți îndemna pe români la lectură! Nu știu… Pot să le spun, însă, cu mâna pe inimă: citiți, chiar dacă la început vă va fi mai greu, citiți cărți nu doar tabloide (ălea nu se citesc, la ălea numai te holbezi….) și nu veți regreta.

Am două citate cu care am rezonat, constant. Unul semnat de Ortega y Gasset: ”Eu sînt eu și împrejurările mele.” Și celălalt din Sfîntul Augustin: ” Există trei timpuri: prezentul trecutului, prezentul prezentului și prezentul viitorului.

Nu am o singură ”deviză” care să-mi ghideze viața… Încerc să-mi păstrez ”coloana vertebrală”, să spun mereu lucrurilor pe nume, ceea ce îmi creează , uneori, „dușmani”, încerc să nu amăgesc pe nimeni și… să nu mă amăgesc nici pe mine.”

Scurt bio

Data nasterii: 1 ianuarie 1949

Locul nasterii: Tg,Mureș, crescut la Reghin

Studii: Conservatorul Gh. Dima, secția vioară

Premii / Recunoașteri/ Merite

Premiul special pentru pantomimă și dramaturgie (1972),

Premiul ”Saeculum” pentru roman, acordat de N. Steinhardt (1982),

Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (1984, 1995, 2005, 2009),

Premiul special de televiziune Transilvania în Spania, Gyor (Ungaria) 1994,

Premiul cartea anului, 1995, 2009.

Premiul special pentru proză, 1996,

Premiul pentru traducere, 1996,

Premiul ”Radu Enescu”, 2002,

Premiul pentru proză Mișcarea literară, 2012

Cărți publicate

Proză scurtă:

Portocale și cascadori (Dacia,1978);

Grădina suspendată (Albatros, 1981);

Portrete în mișcare (Albatros, 1986);

Cuptorul cu microunde. Romanul unui bloc în zece secvențe horror (Dacia, 1995);

Der Mikrowellenherd (traducere Zorin Diaconescu – Lehner Verlag, Viena 2008);

Uscătoria de partid (Oradea, 1997) Liftben (Traducere Szlafkay A. Budapesta 1996);

Antologie Dilingo (Budapesta, Noran, 2008).

Romane:

Vînzătorul de aripi (Dacia, 1982);

Ora păianjenului (Albatros, 1984. A doua ediție revăzută în 2006 Galaxia Gutenberg));

Degetele lui Marsias (Dacia, 1985);

Umbra penei de gîscă (Dacia, 1991- a doua ediție 2007 Galaxia Gutenberg);

Povestirile mamei bătrîne (Cartea Românească, 2006);

Stalin, cu sapa-nainte (Cartea Românească, 2009);

Femeile insomniacului (Cartea romînească, 2012);

Mere-vieille racontait (Gingko Edition, Paris 2012, trad. Dominique Ilea)

Teatru:

Ce dracu se-ntîmplă cu trenul ăsta? (Eikon, 2004);

Bravul nostru Micșa (Eikon, 2010)

A tradus mai multe volume de poezie și proză din literatura elvețiană de expresie germană. A mai publicat volume de publicistică și un jurnal helvetic.

Proiecte și activități actuale

La Reghin, a înființat Asociația multiculturală ARS MARIS cu care iniține un festival anual care a avut cinci ediții pînă acum, în fiecare primă săptămînă a lunii octombrie, cu participări ale unor artiști din diverse domenii (plastică, fotografie, poezie, muzică, teatru, concursuri de creație etc.) și din diverse țări (28 la număr, pînă în prezent). Acum pregătește ediția a șasea a Întîlnirilor multiculturale ARS MARIS.

–

—

Sursa foto: Socaciu

–

Din aceeași anchetă culturală puteți citi cum situează „Cartea, între Om și Simbol”, următorii scriitori: