Cartea, între un punct și capăt. Interviu cu Răzvan Țupa

Orice lucru rău la care vă puteţi gândi în legătură cu o persoană, întrevede o siluetă, în zare. Este Răzvan Ţupa. Cel care vrea să fie vinovat de orice, oricând. Şi chiar recunoaște asta, fără să se menajeze. Preferă să nu se așeze între majusculele din titlul interviului nostru. Nu se apropie, nici nu se îndepărtează. Este constant ca o necunoscută matematică verbalizată în tropi, de Dan Barbilian. Este poetic, pulsar cu ritm alert pe harta cerului cultural autohton și nu e Om. „Niciun moment nu aş accepta să fiu om cu „O” mare.”

Începutul

Copilăria mi-a fost marcată în serii. Mai întâi a fost Tarzan şi felul lui de a privi peste copacii junglei. Apoi s-a întâmplat că nici acum nu mi-a trecut impresia pe care am avut-o citind o scenă din “Călăreţul fără cap”, când personajul principal iese pe prispa cabanei sale şi priveşte preeria străbătută de vânt.

Influențe conjugate

M-au marcat scrierile și scriitorii. De la Topârceanu la Ion Barbu în lectura lui şi apoi în cea a lui . De la la câteva dintre romanele lui Max Frisch şi alte câteva ale lui Amos Oz. În realitate, autorii îmi schimbă viaţa mai puţin decât o carte scrisă de cineva. Aşa s-a întâmplat atunci când am dat de “Existenţa tragică” a lui D. D. Roşca şi de câte ori m-am întors la acest volum. Rezonez și acum cu: „să fie cu tine şi împotriva ta” P. P. P.

Cartea poate să ofere protecție pentru că arată că mai sunt şi alte lucruri care te-ar putea interesa decât cele de care te temi.

Ce se află sub coperte?

Încerc din răsputeri, să evit să îmi imaginez că mă raportez la orice alte lucruri decât cele cu care interacţionez. Şi de-asta cărţile sunt un început bun. De la un punct, orice carte (până şi cele mai proaste) reprezintă toate cărţile din lume. Dar, până acolo, fiecare reuşeşte să fie exact cât spune. În afară de asta mă fascinează faptul că o carte ajunge să aibă valoare numai după ce ne dăm seama ce putem face cu ea.

Te îndrăgostești de lectură aşa cum te poţi îndrăgosti în general.  Ar trebui să ai măcar impresia că te priveşte ce se întâmplă acolo.

Nu prea folosesc semn de carte de la un volum la altul. Orice semn de carte am folosit a rămas între paginile pentru care l-am folosit prima dată. Semnul de carte poate să arate oricum. Ce-am folosit? Bucăţi de hârtie, fâşii de piele, poleiala din interiorul pachetelor de ţigări.”

Foșnetul răsfoirii cărții se va pierde pe internet.

Da. În acelaşi fel în care foşnetul paginilor de hârtie a înlocuit mirosul de piele şi lemn al sulurilor clasice pe care erau scrise cărţile. Pe de altă parte, mie îmi place să mă gândesc de câte ori s-a schimbat mirosul cernelii şi al paginii tipărite numai de când îmi pot aduce eu aminte. De la aroma grea a ziarului “Informaţia” care apărea la prânz în anii 80, la senzaţia de cerneală care se întinde prin miros pe care o dădeau ziarele din anii 90 şi cu nuanţa olfactivă uşor electronică pe care au adus-o publicţiile din anii 2000.

Încă nu am terminat de folosit potenţialul pe care îl oferă textele din online. Este mult mai uşor să găseşti în librării virtuale orice te interesează în orice colţ al lumii. Doar pasiunea căutării se pierde. Mi se întâmplă să mă mai rătăcesc din când în când într-o librărie reală pentru câte o oră sau două răsfoind cărţi şi citind pentru a alege.

Deviza lui : „Poemul meu eşti tu!”

Mesaj pentru comunitatea SemneBune

„Nu cred că există ceva care să îţi dea putere. Poate doar senzaţia că ai avea aşa ceva. Iar cartea te poate ajuta să nu te copleşească senzaţiile de felul acesta. Le pune într-o ordine…

Numai ceea ce nu a fost citit poate să producă rău.”

Scurt bio

Răzvan Țupa s-a născut la Brăila în 1975. A studiat „Istoria culturii şi a ideilor religioase” și este licențiat în Biblioteconomie. Premiat în 2011 cu „Premiul Naţional Mihai Eminescu” pentru debut în .

Cărți publicate

–          „fetiş” (2001)

–          „fetiş o carte românească a plăcerii” (2003)

–          „corpuri româneşti” (2005)

–          „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” (2011)

Proiecte și activități actuale

–          „poeticile cotidianului” 2005-2010

–          „atelierelaţionale” 2010

–          „ pe ecrane” 2011

–          http://www.poetic.ro (2010-prezent)

Mulțumim !

București, martie 2012 © Copyright SemneBune | semne de carte, pentru carte
Seria de interviuri „Cartea, între Om și Simbol”

Sursa foto: Răzvan Țupa

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 62

Comentarii

  1. Nicoleta Mustan spune:

    Felicitari domnilor! Ati reusit sa prezentati un adevarat Razvan Tupa. Autentic poetic, pulsar pe bune!