Cartea, între deprimare și dragoste. Interviu cu Gelu Vlașin

cu

Poetul Gelu Vlașin a avut şansa extraordinară ca familia să-i identifice pasiunea pentru cărţi încă din copilărie. Mai mereu cadourile se transformau în cărţi nepreţuite. L-a fascinat în copilărie personajul fabulos Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas iar autorul care i-a marcat viața a fost un român: Constatin Noica.

Scriitorul Gelu Vlașin crede că prin lectura unei cărţi acumulezi trăiri noi şi experienţe care îţi măresc bagajul de cunoştinţe generale, te face să descoperi alternative şi să constaţi că fiecare nouă lectură înseamnă de fapt un pas înainte din punct de vedere intelectual.

 

„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, fii altruist şi răspunde mereu cu un zâmbet celui care are nevoie de încurajare, dăruieşte din puţinul tău celui aflat la necaz şi bucura-te de fiecare nouă zi din viaţa ta.

Sunt un timid, aş putea spune. Un veşnic îndrăgostit, un iubitor de artă, muzică şi literatură. Mereu într-o competiţie deschisă cu mine şi cu limitele mele, mereu în cautarea unor adevăruri mai mult sau mai puţin absolute şi mereu uimit de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Adorator declarat al Cristinei, soţia mea şi al fiului nostru Darius Andrei în vîrstă de 2 ani şi 2 luni.

 

Cartea a ocupat şi ocupă în viaţa mea un loc privilegiat.  Pentru că este un instrument de învăţare, până la urmă. Orice exerciţiu de învăţare îţi oferă mai târziu protecţia de care ai nevoie.

Am fost întotdeauna fascinat de cărţi şi pasionat de lectură. Cartea este pentru mine mai presus decât orice alt cadou şi atât prietenii mei cât şi familia au ştiut întotdeuna să mă răsfeţe cu astfel de minunăţii fără de care am fi cu toţii mult mai săraci din toate punctele de vedere.

M-am îndrăgostit de lectură îndrăgostindu-mă de personaje, de întâmplări şi peisaje, de trările pe care le descopeream într-un text şi mai ales de locurile fabuloase unde se petreceau toate acele lucruri care-mi captau interesul şi mă făceau să uit uneori de realităţile prezentului.

Mă înflăcărează Ezra Pound:

Ceea ce aprig iubeşti va rămâne, restu-i zgură

Ceea ce aprig iubeşti niciodată nu-ţi va fi jefuit

Ceea ce aprig iubeşti e adevărata moştenire.

Înălţarea “deasupra lumii” este starea spre care tindem conştient sau subconştient fiecare dintre noi. Cartea este cu siguranţă unul dintre instrumentele necesare înălţării.

Un semn de carte poate să-ţi devină prieten doar prin simpla lui prezenţă cotidiană între paginile cărţilor de care le citeşti. E un soi de complicitate asumată. Eu l-am descoperit în copilărie printre cărţile de ale mamei mele dar şi la bunica din Hordou care avea drept semn de carte pentru Bibile o floare de busuioc. Am preluat “tradiţia” familiei încă din copilărie, deși am mai folosit ca semne de carte scrisori, fotografii, felicitări, rigle și plante uscate…

Biblioteca mi-am completat-o în principal cu beletristică. Şi foarte multă . Foarte rar am împrumutat cărţile mele  asta şi datorită unor experienţe nefericite. Câteva exemplare la care ţineam foarte mult au fost împrumutate succesiv mai multor “prieteni” care nici până în ziua de azi nu mi le-au mai returnat

Bibioteca mea are în jur de 3000 de exemplare aflate în 2 camere de la mansarda casei mele: “Camera de Poezie” şi “Camera de Proză”.

Fiind mai mereu pe drumuri, un veşnic calător, aproape întotdeuna am prin apropiere o bibiotecă publică. Bibioteca virtuală este un concept revoluţionar, ambiţios şi necesar la care eu am aderat încă din prima clipă. Am fost unul dintre primii scriitori români care şi-a dat acceptul pentru editarea în format electronic. Prima dată la Noesis cu volumul Atac de panică şi apoi la Liternet unde mi-au fost publicate 2 cărţi: Tratat la Psihiatrie şi Poemul turn. Probabil că în viitor cartea în format clasic o să-şi piardă mult din interesul actual şi-o să devină un fel de carte-obiect pe care să o păstrezi într-o bibliotecă doar dintr-un interes mai degrabă istoric decât literar. Deja achiziția de carte electronică în pofida cărții copertate crește simțitor. Deci, și ritualul de cumpărare se poate schimba. În occident există semne clare în acest sens.”

 

Mesaj pentru comunitatea SemneBune: Fiecare nouă carte citită înseamnă o nouă limită pe care am depăşit-o, înseamnă un suflu nou, înseamnă o acumulare de înţelesuri şi trăiri, înseamnă că misterele lumii ţi se împărtăşesc în toată splendoarea lor. Şi ce poate fi mai sublim decât să citeşti o carte şi să-ţi simţi sufletul plin de nerăbdarea de-a impartăşi celorlalţi bucuria lecturii.”


Scurt bio

s-a născut în Telciu, Judeţul Bistriţa – Năsăud, la 30 august 1966 și este principalul reprezentant al deprimismului în poezia românească.

 

Premii / Recunoașteri/ Merite (în ordine cronologică)

– Premiul „Tertulia Cerro Almodovar” – Madrid 2004

– Premiul „Puertas Abiertas” – Madrid , 2002

– Premiul Festivalului International Sighet – 2000

– Premiul Uniunii Scriitorilor Colocviile Cosbuc – 2000

– Premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti – 1999

– Marele Premiu Ion Vinea – 1999

– Premiul Cristian Popescu – 1999

– Premiul Saloanelor Liviu Rebreanu – 1999.

În anul 2012, prin decretul nr.28 din 16/01/2012, Administrația Prezidențială a României, la propunerea Ministrului Culturii, îi conferă lui Gelu Vlașin Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler categoria A Literaturaîn semn de apreciere pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă în întreaga sa carieră literară, pentru promovarea culturii româneşti în lume şi implicarea sa constantă în strângerea legăturilor dintre românii aflaţi peste hotare”

 

Cărți publicate (în ordine cronologică)

Tratat la psihiatrie – Ed. Vinea – 1999, Ed. Liternet 2006 (e-book)

Atac de panica – Noesis – 2000, Ed. Muzeul Literaturii Romane – 2002

Poemul turn – Ed. Muzeul Literaturii Romane / A.S.B. – 2001 & Ed. Liternet – 2003 (e-book)

– Ultima suflare – Colectia „Biblioteca Bucuresti” – ASB & Ed. Azero – 2005

– Don Quijote rătăcitorul – jurnal iberic – Editura Eikon, 2009

Omul decor, Editura Brumar, 2009

Ayla, Editura Cartea Românească, 2011

 

Proiecte și activități actuale

– Membru al USR – Uniunea Scriitorilor din Romania (2000)

– Membru in Consiliul National USR – Uniunea Scriitorilor din Romania (2009)

– Membru in Comisia de Monitorizare și Suspendare USR – Uniunea Scriitorilor din Romania (2010)

– Membru al ASB – Asociatia Scriitorilor din Bucuresti (2000)

– Membru in Comitetul de Conducere al Sectiei de Poezie din cadrul ASB – Asociatia Scriitorilor din Bucuresti (2009)

– Presedinte Asociatia hispano – romana Dialogo Europeo (2007)

– Prim-Vicepresedinte al FEDROM – Federatia Asociatiilor Romanesti din Spania (2008)

– Presedinte al DIVERBIUM – Madrid (2009)

– Fondator & Coordonator al Retelei literare (www.reteaualiterara.ro)

– Fondator & Coordonator al României din Diaspora (www.romaniadindiaspora.ning.com)

– Fondator & Coordonator al Clubului de lectură DIVERBIUM / Madrid (www.diverbiumclub.blogspot.com)

 

 

Mulțumim Gelu Vlașin!

București, 2012 © Copyright SemneBune | semne de carte, pentru carte
Seria de interviuri „Cartea, între Om și Simbol”

Sursa foto: Gelu Vlașin

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63