Se reeditează Dumnezeu binecuvântează America, de Petre Barbu

Petre-Barbu-la-FILIT
Petre Barbu la FILIT 2015

Editura Tandem Media reeditează romanul de succes al anilor 90, scris de Petre Barbu. Câștigător al concursului de debut literar (secțiunea ) organizat de Editura Nemira, „Dumnezeu binecuvântează America” (1995) a fost adaptat pentru teatru, dramatizarea romanului câștigând Premiul I la concursul de „Camil Petrescu” organizat de Ministerul Culturii, ediția 1997. Tot în anul 1997, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, aceeasi piesă participă la secțiunea „spectacole-lectură”, fiind publicată în antologia pieselor prezentate la festival. Piesa „Dumnezeu binecuvântează America” este montată la Theatrum Mundi din București în regia lui , în februarie 1999.

dumnezeu-binecuvanteaza-america-11376Romanul „Dumnezeu binecuvântează America”, de Petre Barbu, este povestea unei familii din România care își caută drumul spre împlinirea destinului. În același timp, cartea este o frescă a societății românești în primii ani de libertate. Tineri entuziaști, plini de vitalitate, dar seduși de iluzia unei vieți mai bune, oameni trecuți de prima tinereți, apăsați de nostalgii și resentimente, toate personajele romanului se învârt în jurul unei singure întrebări: „Ce să facem cu libertatea?” Sunt oameni care, după ani de mutilare sufletească într-un regim totalitar, se trezesc că nu știu cum să trăiască în libertate. Învățarea libertății cere sacrificii și, uneori, se transformă într-o povară traumatizantă. Pe viață.

Romanul „Dumnezeu binecuvântează America” este însoțit de un CD cu spectacolul radiofonic produs în 1998 de Societatea Română de Radiodifuziune. Distribuția: Margareta Pogonat, , Dan Condurache, , , Elvira Deatcu, Dan Tudor, Mihaela Mihăescu și Vlad Ivanov. Regia artistică: Attila Vizauer.

Dumnezeu binecuvântează America

de Petre Barbu

(fragment)

Râdeam de tine când îmi arătai roiurile de stele şi-mi spuneai că salvarea noastră a rămas în cer. Odată, țin minte, exasperată de obsesia ta, te-am făcut cretin. Nu te-ai supărat, dimpotrivă, m-ai privit cu îngăduință. Acum, împinsă de disperare, privesc cerul cu teama ca cineva să nu-mi surprindă contemplarea idioată a cerului. Număr mereu cincizeci de stele. Şi mă întreb, tot numărându-le până îmi amorțeşte gâtul, care este steaua ta norocoasă. Probabil că steaua ta a plecat odată cu tine, a traversat oceanul şi s-a aşezat pe cerul tău, printre alte stele norocoase. Lasă-mă să cred asta: toți oamenii născuți sau stabiliți în America sunt binecuvântați. Nu te invidiez. Dar dacă steaua ta a rămas aici, deasupra noastră? Trimite-ne măcar o telegramă şi deleagă pe unul dintre noi să-ți preia steaua! Sună aiurea ce-ți cer. La ce ne-ar folosi steaua ta norocoasă? Mă resemnez tot uitându-mă la cerul nostru. Tu ai fost alesul! Jocul ăsta cretin, recunosc, nu are nicio semnificație. Dar eu am nevoie de joc…

Abia aştept să te întorci şi după aceea pot să mor. Mama va încremeni de fericire şi tata va tresări. Ai să te depărtezi un pas, după ce ne vei îmbrățişa, pentru a ne contempla câteva clipe, aliniați în fața ta, inerți, timizi, neputincioşi. Ce mai faceți voi? Ce fericit sunt că vă găsesc pe toți sănătoşi şi veseli! – vei minți. N-ai să rezişti prea mult în fața acestui tablou al familiei Hermeneanu. Grăbit, vei începe să ne povesteşti, şi noi, în jurul tău, vom înțelege imediat că nu te-ai întors ca să rămâi. Nu ne vom plictisi de monologul tău plin de explicații, de scuze şi de minciuni. Te vom crede până la ultimul gest, chiar şi acela de a ne arăta cât de mare este o pâine sau o înghețată acolo, peste ocean. Ne vom chinui să ne închipuim pâinea şi înghețata. Numai glasul tău va răsuna în casă şi vom trăi senzația, unică în felul ei, că toate cuvintele tale încep să ne încălzească mai întâi picioarele, apoi mâinile şi stomacul, că frigiderul nostru se umple cu zece feluri de brânză şi salamuri, că un aer ciudat se va strecura în camere, nu vă speriați, funcționează aerul condiționat! Ai să ne torni astfel de poveşti o zi, poate două. Şi, când o să-ți tragi sufletul, ne vei privi pe fiecare în parte şi vei avea pentru fiecare un cuvânt bun, dar ipocrit. Eu sunt o curvă. Tu ştii. O curvă fără stea norocoasă, care trăieşte cu un bărbat care ar putea să-i fie bunic. Când are chef, sora ta se culcă şi cu alți bărbați, bunici sau nepoți, banii n-au vârstă. Optimismul tău, care miroase a lume nouă, nu mă va ierta. Ai să mă întrebi despre muzica mea, dacă mai cânt, dacă mai particip la concursuri, şi o greață violentă mi se va ridica în gât. Am să-ți răspund sincer. Optimismul tău improvizat te va salva de la o pauză penibilă. Nu mai cânți? De ce, Luiza? Ai reuşit la facultate? Bravo! Te-ai lăsat? De ce, Luiza? Mutra ta prefăcută, de om care ştie să-şi ascundă sentimentele, mă va închide definitiv într-o tăcere. L-ai uitat pe fratele tău, bolnavul, handicapatul, ratatul. Ai să-l mângâi pe creştet şi nu vei mai avea puterea să-i spui un cuvânt. Zâmbetul său bleg va fi un bun prilej să ataci un nou subiect, ah, ce greu am ajuns la voi cu cele cinci valize, de la Otopeni până aici am angajat un şofer de taxi care mi-a luat 100 de dolari pentru drumul dus-întors! La prețul ăsta, pronunțat de două ori, 100 de dolari, 100 de dolari, vei aştepta să ne holbăm la tine, ce tare eşti, Marius! Şi, în timp ce vei despacheta, mama se va închide în bucătărie, să-ți pregătească ceva de mâncare. Va plânge şi va pune masa pentru tine. Fiecare va primi un cadou. Discuri pentru mine, uite, Luiza, ce muzică au americanii! O pereche de mănuşi pentru fratele nostru, bolnavul, ratatul. De-abia acum vei fi atent la noi, descoperindu-ne: mama este mama, te strâng pantofii, mamă? Tata este tata, cămaşa îți cade bine, nu-i largă la umeri, tată? Totul este O.K., mărime, culori, deodorante, săpunuri şi tot felul de prostii care să ne dea iluzia că viața este frumoasă! Şi un sul de hârtie igienică, foarte fină, face viața mai frumoasă. Pune-l în baie, mamă, să faceți comparație cu ce aveți voi! Mama o să te roage să ne aşezăm cu toții la masă. Ce straniu sună: cu toții! Nu ți-e foame, ai mâncat pe drum şi ai făcut un duş la hotel… Ai tras la hotel, e mai bine. Stai două zile. Atât. Deşi ți-a fost dor de noi, ai preferat hotelul lui Remy, ca să-l umileşti şi pe el. Vei vorbi repede, precipitat şi intenționat vei amesteca un cuvânt englezesc, pentru a ne arăta că te-ai adaptat acolo, eşti de-al lor şi să uităm ce-a fost aici cândva. Minți ca un ordinar, nu ți-a fost dor… Şi mama, plângând ca proasta, s-a prins că minți. Nu ți-a fost dor de nimeni şi de nimic.

Te-ai întors ca un Gulliver. Să bem! Ai să deschizi o sticlă de vin. Vom bea cu noduri în gât, clipind buimaci la eticheta sticlei. Nu ne va interesa ce bem, deşi tu vei repeta cât a costat vinul şi de unde l-ai cumpărat. Vom asculta tâmpi istoria acestui vin stupid. Mama o să te ierte. Într-un târziu, o să-ți observe cămaşa fină, 50 dolari, pantaloni de caşa, 80 dolari, pantofi din piele de şarpe, 110 dolari… Mama va înțelege că nu „dorul” te-a adus la noi, ci dorința de răzbunare. Uitați-vă la mine! Ce uşor am ajuns un Gulliver, numai prin munca mea, şi voi puteți să ajungeți la fel ca mine, nu este greu, trebuie doar să munceşti în cea mai dezvoltată țară din lume, bla-bla, bla-bla! Simplu! În fond, discursul tău va semăna cu oricare dintre discursurile unui preşedinte american mâncător de rahat. Dar nu va fi un discurs gratuit. Indirect, ai să-l loveşti pe tata, umilindu-i cu o retorică impecabilă agoniseala lui de-o viață. El, un încuiat, n-o să priceapă stupiditatea în care a muncit. Nesimțirea sa îl va salva de răzbunarea ta oarbă. Mama va înțelege că vorbeşti pentru el, dar nu te va opri. Va mulțumi încă o dată lui Dumnezeu că te-ai întors, Gulliver, pentru două zile, în cămaşa fină de 50 de dolari.

După ce vei obosi, ai să repeți întrebarea: voi ce mai faceți? Şi nimeni nu va şti ce să-ți răspundă. Cum o duceți? vei insista. Alt joc ipocrit. Pe tine nu te interesează viața noastră. Mama o să se plângă ce greu face curățenie în casă din cauza mucegaiului, a gândacilor şi a mirosurilor ce vin din subsolul inundat al blocului, iar tu vei rămâne gânditor, cu ochii ațintiți în tavan, după care ne vei propune să ne mutăm în altă casă, americanii nu sunt prea legați de locuri, dacă-i deranjează ceva, îşi iau lucrurile în maşină şi se stabilesc în altă parte, nimeni nu-i opreşte. Tata o să dea din cap, cum îl ştii, aici este altă viață, dar pe acolo este şomaj? O să-ți arunce „pisica” în curtea ta. Şi tu te vei lansa în alte poveşti tâmpite, totul este O.K., color! Tata n-o să te creadă. Te vom întreba dacă te-ai însurat. Poate ne arăți nişte poze cu prietena sau logodnica ta. Nu, eşti singur. Singur şi egoist. Între patru ochi, închizând uşa la bucătărie, mama o să te liniştească definitiv, cu o complicitate scârboasă: Cristina a scăpat atunci de sarcină, te-a uitat, lumea n-a aflat, nu ne-am făcut de râs, au trecut destui ani. Şi tu ai scăpat. Tu, premiantul şi eminentul, să ajungi să faci puşcărie pentru o tentativă de avort din cauza unei fete care te-a păcălit! Nu era drept! Nu meritai o asemenea pedeapsă! Cristina s-a lepădat de plod, ai scăpat şi tu de belea! A doua zi, ai s-o cauți pe Cristina, pentru că şi ea trebuie să te vadă cum arăți, Gulliver. Cristina era să-ți distrugă viața. Şi cu ea trebuie să-ți ştergi pantofii. Pe noi ne-ai menajat, ți-a fost de-ajuns să ne vezi striviți. Cristina continuă să te sfideze. Încă te mai frământă ideea că din cauza ei puteai să ajungi un ratat, ca noi.

Oricum te vei întoarce, cu sau fără cămaşă fină, noi o să te proclamăm învingător. Suntem obişnuiți să ungem eroi de orice fel. Am fost îndobitociți cu tot felul de cauze şi lozinci. Le-am memorat şi nu le putem uita. Te aşteptăm, ca să ne vorbeşti, să ne atingi, să ne priveşti. Avem nevoie de aerul tău. Dar să nu ne condamni pentru că îndurăm. Nu putem să plecăm în altă parte. Şi, chiar dacă ne vei arăta drumul, nu ne vom mişca. E mai bine să vii tu, deşi n-ai să înțelegi nimic din ce-a rămas din noi.

Dumnezeu-binecuvateaza

Lansarea pachetului (carte + CD) va fi pe 7 aprilie 2016.

Legături utile:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Barbu
http://editura.liternet.ro/carte/196/Petre-Barbu/Tatal-nostru-care-esti-in-supermarket.html
http://www.cartidownload.ro/Opere_fundamentale/358135/Petre_Barbu_Dumnezeu_Binecuvanteaza_America
http://regizorcautpiesa.ro/autori/Petre-Barbu-934.html
http://www.equivalences.org/archives/respiro/pb-utsl.pdf
http://atelier.liternet.ro/articol/2255/Petre-Barbu/Blazare.html

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.