Moartea pentru patrie

Moartea pentru patrie_afis webSăptămâna trecută a avut loc la o nouă premieră – – un spectacol de Alexandru Maftei realizat în parteneriat cu ARCUB. Textul îi aparţine lui Mihai Ignat şi în 2009 a fost nominalizat de către UNITER la secţiunea ‚Cea mai bună piesă românească a anului’.

Spectacolul ne prezintă trei apartamente de bloc în care destinele a şase oameni se întrepătrund, se ciocnesc şi se schimbă iremediabil. În primul apartament îl avem pe Bogdan (George Constantinescu), nepotul unui veteran de război, care este nevoit să se întoarcă din Canada după moartea părinţilor şi să locuiască cu bunicul senil (Constantin Cojocaru). În al doilea apartament găsim o familie modestă: o mamă sacrificată – Dana Voicu – muncitoare în fabrică, gospodină , îngrijitoarea bătrânului din apartamentul alăturat, mamă în imposibilitatea de a comunica cu fiicat ei adolescentă şi soţie înşelată de bărbatul insensibil); o fiică rebelă (Ruxandra Hule); şi un soţ infidel şi coleric (Lucian Ifrim). În al treilea apartament o regăsim pe amantă (Paula Chirilă).

Dramele şi frustrările personajelor sunt alimentate de lucruri banale, ca locul de parcare ocupat, sau strivitoare, ca o sarcină neaşteptată sau o infidelitate a soţului. Cu toate acestea, din dialoguri şi situaţii se iscă şi un umor contagios, la care publicul a răspuns fără reţinere. S-a râs în sală minute în şir, actorii înşişi fiind vădit mişcaţi şi ei de umorul prelungit şi pasat ca la ping-pong între scenă şi public.

Dintre actori, îi menţionez în mod special pe Constantin Cojocaru şi George Constantinescu (bunicul senil şi nepotul întors din Canada) pentru că au compus cuplul cel mai închegat de locatari şi au strălucit cu adevărat pe scena Teatrului de Artă în . Constantin Cojocaru face un exerciţiu de voinţă şi totodată un exerciţiu fizic complex, imitând mersul greoi, cu paşi de furnică, al unui bătrân neputincios. George Constantinescu este de departe cel mai dezinvolt şi natural dintre actorii din Moartea pentru patrie, jucându-şi rolul cu uşurinţă şi antrenând-o mai ales pe Ruxandra Hule, o actirţă tânără aflată la debut.

De asemenea, trebuie să mai spun că Dana Voicu a fost şi ea foarte convingătoare în rolul de gospodină şi femeie sacrificată, deşi am văzut-o de curând într-un rol similar în piesa Şase din 49, tot la , şi de aceea nu-mi pot da seama dacă poate interpreta la fel de bine şi o altă tipologie._MG_4867

Ca la majoritatea pieselor pe care le-am văzut la teatre independente, decorul a fost minimalist, dar foarte versatil şi sugestiv. Apartamentul bunicului senil evocă foarte bine atmosfera unei case bătrâneşti, cu o aglomeraţie de obiecte vechi, reprezentate în Moartea pentru patrie prin două teancuri imense de ziare. Sufrageria familiei este şi ea o oglindă a locatarilor ei: modestă dar luminoasă, iar sugerarea apartamentului amantei este simplă, dar de efect, cu un sutien atârnat neglijent pe spătarul unui scaun.

Costumele au completat ansamblul foarte actual al spectacolului, prin simplitatea şi naturaleţea lor. Actorii păreau că au venit îmbrăcaţi aşa de acasă. Păreau oamenii de lângă tine din autobuz. S-ar fi putut aşeza în public şi n-ai fi bănuit că locul lor e pe scenă de fapt. Bunicul era îmbrăcat şi încălţat exact ca vecinii mei trecuţi de 90 de ani, pe care îi văd târându-şi picioarele până la cutiile de scrisori de două ori pe zi. Vesta de lână peste bluza de pijama în dungi este deja emblematică şi a fost o alegere excelentă pentru acest personaj. Cei doi soţi şi amanta şi-au reprezentat foarte bine generaţia şi înclinaţiile, prin costume, iar cuplul de tineri în converşi şi tricouri colorate poate fi uşor confundat cu orice alt cuplu de pe străzile oraşului.

În acest context, veţi înţelege de ce, indiferent din ce generaţie faceţi parte, dacă locuiţi la bloc (sau într-o comunitate restransă) veţi putea empatiza cu diverse personaje, veţi putea recunoaşte tipologia vecinului coleric, vecinei gospodine, vecinului senil etc. În acelaşi timp, Moartea pentru patrie ne pune tuturor în faţă o oglindă în care să ne privim ca societate urbană. Stând în public, poţi judeca mai obiectiv ceea ce poate ţi se întâmplă şi ţie în comunitatea în care locuieşti, dar fiind prea implicat, nu te opreşti să te întrebi cum pari celorlalţi în timp ce te laşi dus de val.

Tuturor ne-a venit ideea să îl strângem de gât pe vecinul care dă cu bormaşina la ore nepotrivite, sau să îi tăiem cauciucurile celui care parchează pe ‚locul nostru’. Dar câţi dintre noi avem puterea să ne uităm în oglindă în timp ce punem în practică aceste idei? Iată de ce vă recomand să mergeţi la Teatrul de Artă şi să vedeţi piesa Moartea pentru patrie: ca să vă uitaţi în oglindă înainte să luaţi hotărâri impulsive care v-ar putea schimba (rareori în bine) restul vieţii.

Şi mai este un motiv, poate mult mai important: mergeţi să vedeţi Moartea pentru patrie ca să râdeţi, ca să faceţi haz de necaz, ca să vă simţiţi bine şi aproape de actorii care îşi dau sufletul pe scena Teatrului de Artă la fiecare spectacol. Următoarea reprezentaţie are loc chiar mâine, 31 octombrie, la ora 20.15. Biletele costă 30 lei preţ întreg, sau 20 lei (elevi, studenţi, pensionari). Pentru rezervări, puteti contacta Teatrul de Artă aici.

_MG_5003

Foto: cu permisiunea scrisă a Teatrului de Artă

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 288