Pe strada Mântuleasa sunt trei ţigănci
vând timp la jumătate de preţ
şi dansează pe umbrele bărbaţilor
cu tălpile goale.
Cineva cântă la pian dar rămâne fără clape
dogoreşte
şi pielea îmi alunecă de pe oase
devin invizibil
intru în hora ţigăncilor de pe strada Mântuleasa
în faţa bisericii unde bat clopote mici
ca cele agăţate de buricul grecoaicei.
Cât costă o oră de fericire, zic
dar ovreica îşi scutură talia
ca o partitură în vânt
şi-mi scrie în cărbune pe un zid:
timpul nostru se măsoară în vise
aşa începe totul, nu ştiai
altă dată, frumosule,
şi ţigăncile dispar într-o curte.
Pe strada Mântuleasa e linişte
acum
că am deschis ochii.
2 thoughts on “Strada Mantuleasa”
celestin cheran
(22.01.2013 - 12:03)Superba poezia.
Subtil stilul, imagini puternice, delicate,vis si visare.
Teodora Gheorghe
(22.01.2013 - 12:20)Mulţumesc mult, Celestin. Eliade mă îndeamnă mereu la visare…
Comments are closed.