De ce citim?

Dimineaţa, înainte de mă alătura sprinţar clasei de mijloc, în rutina 9-6, mai trag cu urechea la rubrica de pe TVR a scriitorului Tudor Călin Zarojanu, „De ce aş citi”. Croită pe un tipar niţel diferit de cel în care criticul literar Dan C. Mihăilescu îşi prezintă recomandările, rubrica pare a avea mai mult rol educativ, decât rol pur informativ. Tonul relaxat, uşor pedagogic, recomandările diverse, din registre cât mai variate, mă determină să cred că TVR încearcă o formulă potrivită, prin care să determine publicul să caute informaţia obiectivă şi clară (lăsăm beletristica la o parte, puţin), în textul scris, construit cu atenţie, în urma experienţei, cercetării şi a studiului riguros. Iniţial, am strâmbat din nas, eu – cititorul de cursă lungă, şi mi-am zis că îmi cunosc destul de bine motivaţiile interioare, nu este cazul să îmi pun la îndoială alegerile în materie de carte. Apoi, cu o ureche la televizor şi jumătate de gând la o traducere neterminată, am început să fac inventarul titlurilor cumpărate în ultima vreme (ultimele şase luni, să zicem). Stupoare: în afară de beletristică şi un dicţionar rătăcit, cumpărat din inerţie căci tot cu dicţionare online lucrez, nu am mai aruncat niciun ochi pe rafturile de altfel de carte.

La o analiză mai atentă, am realizat că am căpătat şi eu deprinderea wikipedia, limitându-mă la a căuta informaţia de care am nevoie, în cantitatea minimă lămuritoare, dintr-un motiv foarte simplu: toate informaţiile posibile sunt la un click distanţă. Cu acest gând confortabil, m-am lenevit, uneori citesc doar titlul şi o bucată de articol, pe diagonală, fiind liniştită că informaţia e mereu la îndemnă. Stau şi mă întreb, cât de leneş devine un cititor când motoarele de căutare sunt aşa de eficiente? Scade entuziasmul descoperirii dacă informaţiile curg, titlu după titlu, pe peretele de Facebook? Vă mai e poftă să cumpăraţi o carte despre cascade sau istoria Bucureştilor, când există Google Images? În fond, nu contează dacă e vorba de un articol bine scris, pe Internet, sau de o tradiţională carte, ci de faptul că, dragă cititorule, s-ar putea să oboseşti să cauţi şi să selectezi din valul de informaţie şi că s-ar putea să te trezeşti într-o zi că ai o nouă pasiune, răsfoitul prin informaţie.

Acum revin la întrebarea din titlu: de ce citim?  Citim beletristică din voyeurism şi pentru că e foarte relaxant să ne refugiem în realitatea altora, înainte de a ne întoarce într-a noastră, cu forţe proaspete? Citim poezie de singurătate, din dragoste sau de plăcere? Dar literatură specializată cine citeşte şi de ce? Răspunsurile la întrebările noastre nu sunt niciodată singulare, ci provin dintr-un context mai larg, pe care l-am înţelege doar dacă am citi articolul până la capăt, sau dacă eu, cititorul de cursă lungă şi abilităţi de utilizare a Internetului (Google search, sic!), mi-aş reeduca atenţia spulberată de excedentul informaţional şi aş trece de primul paragraf, de primul articol ş.a.m.d. Ar fi bine să menţionez că lista de titluri la care mă refer nu include motivaţionalele (gen „cum să fii un afacerist de succes, vânzându-le celor trei şoareci orbi, blana pisicii”), ci orice titlu cu potenţial informativ maxim: artă, istorie, psihologie, acvaristică, istoria bicicletei şi a imaginii 3D etc.

Vă las cu întrebarea din titlu şi poftă de carte, amintindu-vă că, în curând, Bookfest 2012 ne aşteaptă la Romexpo. Carte cât vezi cu ochii, căldură şi Ziua Copilului!

 

A.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 168