Mai țineți minte cum vă începeați zilele în… 2005, de exemplu? Înainte să ne împărțim viețile între fizic și online, înainte să intrăm pe FB sau Instagram, de cum deschidem ochii? Ok, nu toți fac asta și nu mereu, totuși, ați prins ideea. În 2005, eu îmi făceam cafeaua și fugeam la chioșc, să cumpăr ziare. Le răsfoiam în timp ce îmi beam cafeaua sau le luam cu mine și făceam asta la birou (tocmai mă angajasem). Era pentru mine echivalentul FB de azi. Peste niște ani, când vom încerca să le povestim asta generațiilor de după noi, poate că nu vom ști cum să le explicăm ce fel de ziare luam de la vreun chioșc, pentru că ziarele sunt online, vor zice ei. La fel, când o să vorbim despre ieșiri la un pahar de vorbă, când o să întrebe cum socializam noi… poate că socializarea va deveni un concept complet abstract. Cum mi s-a întâmplat mie acum vreo zece ani, când încercam să-i explic mamei ce e ăla un forum online.
Și am făcut o mică paranteză tocmai ca să ajung la forumuri. Chiar așa, mai țineți minte forumurile? În ultima vreme, mă gândesc tot mai mult cu nostalgie la ele, atunci când pe FB se aprinde vreo discuție care dispare foarte repede în efemerul spațiu online, printre pozele cu pisici, selfiuri, citate pretențioase, reclame, monologuri de toate felurile, știri, glumițe răsuflate, izbucniri teatrale, event-uri și altele. O babilonie din care e compusă lumea noastră de azi, unde totul e la vedere, viața tuturor ți se perindă prin față ca niște diapozitive derulate cu viteză. Forumurile încă erau un spațiu online care nu avea viteza asta, unde lucrurile pe care le spuneai durau ceva mai mult, erau echivalentul unui soi de crâșmă online, unde fiecare se așeza la ce masă dorea, în funcție de ce subiect îl interesa. Așa îmi plăcea mie să le văd.
Și le duc dorul pentru că pe un forum chiar puteai să dezbați, să schimbi idei într-un fel civilizat, pentru că existau moderatori, iar unii oratori (unii aveau cu adevărat talent oratoric) chiar erau foarte buni. Eu am petrecut câțiva ani buni pe unul dintre forumurile astea și am cunoscut acolo oameni foarte buni la asta, la dezbătut idei, cu o elocvență fantastică. Cu unii dintre ei încă păstrez legătura, inclusiv pe FB. Pentru că între timp toți ne-am mutat pe FB și am abandonat forumurile. Doar că pe FB nimeni nu mai pare dornic de dezbateri, pe FB e un fel de epidemie de monologuri, cel mult se întâmplă niște dialoguri uneori, dar în care se duce o bătălie între care strigă mai tare și mai agresiv, până când celălalt cedează și se întoarce în colțul lui de spectator. Pentru că pe FB lipsește moderarea, cel puțin în forma ei clasică, cea practicată în spațiul fizic și apoi pe forumuri. Un fel de moderare se produce cumva cu ajutorul algoritmilor, care te penalizează în anumite situații, dar asta e departe de a fi cu adevărat o moderare, dimpotrivă, uneori mai mult încinge spiritele, pentru că algoritmului îi lipsește percepția nuanțelor limbajului uman și duce, de fapt, la abuzuri.
În ultimele zile, de exemplu, pe FB s-au încins spiritele pe tema melodiei Macarena, cântată de Erika Isac. Sigur, e bine că stârnește discuții, problema este că sunt genul de discuții care nu duc nicăieri, ideea de fond rămâne la stadiul de conștientizare, dar conștientizarea asta e foarte efemeră și ea. Pentru că discuțiile sunt foarte polarizate și rareori interlocutorii se întâlnesc cu adevărat într-un dialog care să fie constructiv. Fiecare o ține pe a lui, se ajunge la agresiuni verbale, după care fiecare pol se retrage pe wall-ul lui, unde „dezbaterea” regresează la forma de monolog. Și peste câteva zile totul e lăsat baltă, atenția se mută pe un alt subiect șamd. Pe forumuri nu aveai un wall, un spațiu individual unde să te retragi și de unde să îți arunci în aer ideile fără să fii nevoit să le argumentezi. Acolo fie renunțai de tot, fie rămâneai în fața intelocutorului și erai nevoit să argumentezi.
Țin minte că pe forumul respectiv inițiasem la un moment dat un topic – acum îmi amintesc că așa le spuneam, forumurile aveau și ele limbajul lor… cred că și thread le mai spunea, încep să uit diverse – numit Tema zilei, unde găseam în fiecare dimineață un subiect de dezbatere și lumea începea să discute, iar eu mai mult moderam. Și ieșeau niște discuții plăcute și interesante, într-o atmosferă relaxată, care se mai și încingea câteodată, dar lucrurile erau departe de isteria și egocentrismul de pe FB. Și mă tot întreb în ultima vreme de ce lumea și-a pierdut interesul pentru asta… Pe FB, cei mai mulți dintre noi suntem doar spectatori ai subiectelor cu potențial de dezbatere, ale celor care chiar ar necesita o dezbatere. Nu o să intru în detalii legate de libertatea de exprimare online și de încercările de a reglementa discursul online, nu asta e intenția mea acum. Pentru că partea asta e un subiect distinct, pentru care încă se duc discuții contradictorii, mai ales în SUA sau pornind din SUA, unde libertatea de exprimare încă este „a thing”. Cert este că nevoia de forum ca spațiu public (fie el și online) de dezbateri există.
Acum doar mă întreb cumva retoric încotro ne îndreptăm. Dacă mă uit în urmă, există un parcurs ascendent al dezbaterii online, cu punctul culminant în forumuri, după care începe linia descendentă, care s-a stabilizat acum undeva pe la TikTok. Totul cred că a început cu mutarea ziarelor online și cu posibilitatea comentariilor la articole, la scurt timp după aceea au apărut forumurile, după câțiva ani lumea a început să se retragă pe bloguri, unde s-a dezvoltat ușor-ușor monologul și selecția celor pe care îi acceptai să spună ceva, și apoi a explodat FB, unde și-au mutat toți amintitele monologuri. După ce au obosit de vorbit haotic, unii s-au mutat pe twitter, unde nu era nevoie să elaborezi prea mult, apoi limbajul articulat s-a tot restrâns, trecând la imagini, pe Instagram, până când s-a mutat la video, pe TikTok, unde, la fel, nu vorbești prea mult, doar cât să le dai oamenilor o idee despre ce vrei să transmiți. Întrebarea mea este dacă urmează o schimbare de trend și care va fi aceea, ne vom continua coborârea și vom renunța complet la cuvinte, revenind cumva la filmul mut, sau vom începe să urcăm din nou și ne vom aminti că omul e o ființă cu un limbaj evoluat, care poate elabora în cuvinte…
Sursă foto: Pixabay.com