Cel mai îmbucurător era, în zilele alea de târg, că venea multă lume interesată de poezia şi proza română contemporană – veneau, adică, şi erau interesaţi de programe de traducere reciprocă. Sigur, nu-i neapărat treaba ministerului Culturii să facă asta, însă, dacă ICR-ul tot e pe butuci, ministerul poate încerca să preia anumite programe de genul ăsta. Sper să şi reuşească.