Câștigă Romanul Dona Juana

Revista SemneBune vă invită la .

Acest , ca și altele pe care le organizăm, au ca scop promovarea scriitorilor români, debutanți sau consacrați. De asemenea, vă invităm să citiți multă literatură contemporană.

De data aceasta vă oferim romanul Dona Juana de .

Despre :

lorena_lupu_sad

Lorena Lupu s-a născut pe 24 noiembrie 1978, în Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Secţia Actorie. În 2006, debutează atât în teatru, cu rolul principal din Război cu Troia nu se face de Jean Giraudoux (la Teatrul Mic, Bucureşti), cât şi în literatură, cu romanul autoficţional Rondo Capriccioso, care, la vremea respectivă, se bucură de recenzii pozitive atât în presă, cât şi în blogosferă. Publică romanul Bătăuşu’ de Câmpi (2007), experimentul literar – fotografic Hyde Park (2009), în colaborare cu Dinu Lazăr şi în 2012, revine în atenţia cititorilor cu romanul erotic Dona Juana. Debutează ca dramaturg în 2011, contribuind cu texte pentru spectacolul Requiem. Nu ştii nimic despre mine al coregrafului Răzvan Mazilu.

Premii: Obţine Premiul de Interpretare Timică la Gala Tânărului Actor, ediţia 2008, împreună cu actorul Dorin-Eugen Ionescu, pentru spectacolul Apa de Havel, după Matei Vişniec. În 2011, ia Premiul I la categoria Experiment a Galei Superscrieri, organizată de Fundaţia FFFF.

Ca jurnalist, Lorena Lupu a lucrat la revistele Maxim, Playboy şi Vice. În prezent, e redactor al revistei Tabu.

Despre romanul „Dona Juana”:

“Ştii, până la urmă cred că cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decât erecţiile generate şi fiorul literar stârnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personală pe care rândurile aşternute de tine pe hârtie le mai învie o dată, făcându-te să-ţi aminteşti că n-ai murit încă.” ()

Eveniment-multiart--Dona-Juana-y-Amigos

“Acest roman mi se pare nu doar o poveste despre iubire în toate formele ei de manifestare, ci şi un eseu implicit, subversiv, despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare, à rebours, un soi de „viol“ metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…” (Dan-Silviu Boerescu)

Pentru a putea câștiga romanul Dona Juana trebuie să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Numiți titlul unui film realizat de autorul prefeței romanului Dona Juana.

2. Ce amintiri vă leagă de acest film? (Răspuns liber, fără limită de spațiu. Se punctează originalitatea.)

 

Nu trebuie decât să răspundeți  în câmpul Recomandați pe Facebook (sau prin comentariu). Dacă nu folosiți nici un instrument de socializare (Facebook, nici G+, nici Twitter, Linkedin), puteți răspunde completând câmpurile din Lasă un răspuns.

Puteţi trimite răspunsurile dumneavoastră până luni, 28  ianuarie 2013, ora 23:59. Câştigătorii vor fi anunţaţi cel târziu miercuri, 23 ianuarie. Pentru câştigătorii din Bucureşti premiul va fi înmânat personal, iar pentru cei din provincie, acesta ajunge prin curierat poştal. Câștigătorii vor fi selectați de redactorii revistei SemneBune.

Pentru a intra în posesia premiului, cei anunţaţi ca fiind câştigători vor trimite un mail pe adresa arnoux@semnebune.ro, conţinând adresa poştală şi un număr de telefon.

Mult succes!

resurse foto aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010.

Comentarii

  1. Amintirile care ma leaga de filmul „Amintiri din Epoca de Aur sunt legate de adaptarea si supravietuirea in comunism, absurditatea ideologica, teroarea, conformitatea, militienii lacomi, vesmintele gri.

  2. 1. După dealuri.
    2. Amintirea de care se leagă este o vizită, în buza copilăriei, la o mătuşă de bunic, o femeie foarte bătrînă căreia i se spunea Maica, în familie. Era călugăriţă – nu de obşte, ci în frăţie – şi-şi petrecea viaţa ţesînd şi făcînd oghialuri. Vizita, în sine, mi-o amintesc fulgurant, e mai degrabă o fotogramă decolorată undeva în memorie, dar obiectele care au ajuns la noi în casă de la Maica încă mai sînt. După vreo două decenii – mă apropiam de 30 de ani – m-a apucat şi pe mine pasiunea faţă de ţesut şi lucrul cu mîinile. Şi abia După dealuri mi-am amintit care ar putea fi motivul.

  3. Mi-a placut tare mult Amintiri din epoca de aur. Am prins putin din acea perioada, atat cat sa-mi amintesc ca la TV programele erau numai alb negru, ca si ziarele, si ca am fost „soim al patriei”. Restul, m-au ajutat cele doua serii de filme sa vad ce nu era perceput de ochiul si mintea de copil de atunci, cum ar fi strangerea sticlelor aducatoare de venit consistent sau cartelele de masa. Acum cand scriu, totul pare atat de neverosimil, inca am impresia ca a fost doar o poveste SF ca in 1984.

  4. – 4, 3, 2
    – erorilor de intelegere ale sinelui, compromisul si oportunitatile pe care ti le oferea sistemul comunist…