Despre un festival proaspăt: literatură plus film egal Emineschool

Un festival nou-nouț și promițător și-a făcut apariția în București și, cum nu ne scapă nimic proaspăt, nu am ratat ocazia de a vă propune o variantă interesantă pentru câteva momente de respiro: literatură și film, mână în mână, plus invitați pe care trebuie să îi cunoașteți. Pe 6, 7 și 8 aprilie, la Cinemateca Union, Emineschool Bucharest Film Festival promite să rupă rândurile și să schimbe percepții asupra relației între literatură și film. Mi-am zis că cel mai indicat e să mă duc direct la sursă și să stau de vorbă cu doi dintre oamenii faini, care și-au pus la bătaie energia și creativitatea, pentru a vă arăta cât de fascinantă e literatura și ce posibilități deschide.

Pe , coordonatorul , trebuie să îl cunoașteți, e omul fără stare în spațiul cultural românesc: ”creatorul unui sistem editorial underground (1997-2008), redactor Observator cultural (din 2008), coordonator Mediateca USR (din 2010), editor Casa de pariuri literare (cdpl.ro)” și, adaug eu, autorul unui roman pe care nu l-am putut lăsa din mână, Morții mă-tii” (Casa de Pariuri Literare, 2012).

**

SB: nu prea seamănă cu nimic din ce am văzut în ultimii ani, cel puțin la nivel conceptual, și ne place foarte mult, inclusiv întoarcerea la anumite titluri cinematografice de referință. Cum s-a ajuns la acest concept? De unde ai pornit? Cine e publicul tău ţintă?

Un Cristian: Ar fi şi păcat să semene, încercăm cumva să ieşim din zona copy/paste generalizată. Conceptual e altceva, nu doar o simplă punere în decont a unor întâmplări. Ştii, la noi se practică ceva foarte eficient: mergem la un eveniment, îl filmăm cum putem şi-apoi hop, filmul, eventual dus cu surle şi trâmbiţe pe la deconturi care mai de care mai internaţionale. E o etapă cumva de înţeles (se pot da exemple clare şi de mare succes, mai ales prin zonele de mare vizibilitate literară), dar care trebuie depăşită. Cum s-a ajuns aici? Răbdare şi muncă. De unde-a pornit? Are rădăcini în vreo 4 proiecte distincte din underground. Asta cu publicul ţintă nu mă prinde prea tare, publicul meu ţintă este publicul viitor. Adică acela care va avea perspectiva completă asupra a ceea ce azi nu se prea vede. Dar, sigur, publicul ţintă, generic vorbind este cel care vede dincolo de meciuri, galerii şi tabere şi poate face diferenţa chiar sesizând ideile dintr-un proiect, nu doar finisajele şi ceremonialul. Pe de altă parte, să fim realişti, literatura fără film rămâne-n zona de nişă. Cinematograful a strânit mereu pasiuni publice, mobilizări, emoţie publică, spre deosebire de bibliotecă. Aşa că e normal să încerci să le îmbini. Mai ales astăzi, când ambele sunt în impas şi e nevoie de o revigorare valorică.

SB: La ce să se aștepte publicul cititor de carte și cinefil? Cine e mai câștigat?

Un Cristian: Nu ştiu la ce să se aştepte. La documentare bune, la ecranizări reprezentative, la un parcurs lung, pentru că asta vrem să se-ntâmple, se punem pe hartă acest festival. Toată lumea trebuie să iasă câştigată, dar în primul rând scriitorii.

SB: Cât e de puternică miza pe interactivitate?

Un Cristian: Asta vom vedea. Important e ca publicul să participe la evenimente.

 SB: Ce speri să se nască din Emineschool? (apropo de faptul că există această menţiune: „Festivalul este unul independent, această primă ediție fiind una necompetițională.”) Să ne aşteptăm la anul la o perioadă de pregătire în care cei mai isteţi documentarişti se înscriu cu cele mai bune creaţii sincretice?

Un Cristian: Vom trage linie după prima ediţie şi vom vedea. Vrem să rămânem independenţi, dar receptivi faţă de toate direcţiile şi zonele literare (nu excludem nimic valoros, indiferent de mode şi mofturi), vrem să facem o ediţie competiţională (asta însemnând creşterea numărului de documentare despre scriitori şi atragerea documentarelor străine) şi vrem să arătăm că nu e nevoie decât de interes şi o idee bună pentru a creşte echilibrat şi sigur.

SB: Câtă muncă cere un astfel de festival? (pentru publicul care vrea să înţeleagă fenomenul) Cum ți-ai ales echipa?

Un Cristian: Echipa se formează pe parcurs. E nevoie de un PR bun, Eli e exemplul perfect, şi nişte prieteni şi voluntari de nădejde. N-am stat să număr orele nedormite, nu-mi amintesc decât momentul în care a venit ideea. Pentru minutul acela în care s-au pus pe hârtie aspectele esenţiale merită să faci multe.

**

, PR & asistent proiect, respiră literatură prin toți porii, nu are timp suficient pentru câte idei îi vin, pentru câte cărți are pe lista de lectură și cât ar vrea să scrie. O puteți citi pe Bookaholic, în Suplimentul de cultură și în Revista Arte și Meserii. Când nu scrie și citește, salvează lumea, one book at a time, în proiectul ”Carte peste carte” al Asociației Paspartu.

SB: De ce Emineschool? Cum s-a născut brand-ul?

Eli Bădică: Emineschool din mai multe motive. În primul rând, pentru că literatura poate fi degustată prin intermediul cinematografiei, nu avem nici cea mai mică îndoială în privința aceasta. În ultimii ani, am tot auzit că e rău dacă un elev, de exemplu, vede ecranizarea unui volum, pentru că, nu-i așa?, după aceea nu se mai întoarce la carte. Personal, nu sunt de acord, tinerii din noile generații au nevoie de mijloacele vizuale ca de apă, așa funcționează. Consider că sunt mai multe șanse să vadă o adaptare cinematografică și să se întoarcă la carte decât să pornească de la programa școlară și chiar să ia cartea în mână s-o citească. În plus, Emineschool aduce în fața publicului tânăr și școlar numeroase documentare cu și despre scriitori – clasici, contemporani, români, străini –, vine în sprijinul lor și îi ajută să-i cunoască, să vadă cum gândesc, ce simt, cât de vii și efervescenți sunt. Din nou, un documentar bine realizat cu un scriitor le poate vorbi mai multe acestora.

Apoi, Emineschool a prins contur pentru că avem scriitori români contemporani extrem de faini, de buni, de importanți, care au scris și scriu o literatură relevantă pentru noi toți și credem cu tărie că trebuie să ajungă la publicul larg mai mult, să-i valorizăm așa cum merită, pentru acum și pentru viitor.

Pe foarte scurt, Emineschool încurajează lectura, literatura, critica literară și, nu în ultimul rând, scriitoriii prin o selecție de documentare, ecranizări, dezbateri, booktrailers, expoziții virtuale cu scriitori, conferințe ș.a.

Numele festivalului, Emineschool, s-a născut acum câțiva ani, a fost o idee năstrușnică de-ale lui Un Cristian, pseudonimul lui Cristian Cosma, anunțată încă din Morții mă-tii și dusă iată, la capăt, în aprilie 2015. Și de conceptul festivalului este responsabil tot un cristian. Când m-a cooptat pe mine în echipă, în toamna lui 2014, el știa deja, în mare, ce vrea să facă. După aceea, brand-ul a luat forma pe care o are acum încet, încet, prin numeroase brainstorming-uri în echipă, tot adaugând sau eliminând idei, detalii, informații. Bogdan Balazsfi ne-a fost alături pentru realizarea site-ului, Răzvan Petre ne-a ajutat cu identitatea vizuală (logo, afiș), iar colaboratori, prieteni și cunoștințe ne-au susținut constant cu feedback-ul lor.

SB: Cum a fost primit noul festival în media?

Eli Bădică: Grosso modo, Emineschool a fost primit cu entuziasm, de profesioniști ai industriei cărții din România – ceea ce, recunosc, ne încurajează – și de jurnaliști. Am primit multe întrebări despre Emineschool, fiind primul festival de film cu specific literar, oamenii sunt curioși, ceea ce e excelent. Sigur, au mai existat și câteva reticențe și, probabil, vor mai fi. Emineschool trebuie să prindă rădăcini, să crească și să confirme.

Sperăm ca media să ne fie aproape în continuare și să răspândească vestea noului festival din oraș.

SB: Pe cine vedem la Emineschool?

Aici avem o listă lungă, lungă. Și frumoasă. Trebuie să aveți răbdare să-i enumăr (aproape) pe toți.

Virtual, pe ecranul de proiecție al Cinematecii Union, îi vedem pe Dorli Blaga, fiica scriitorului Lucian Blaga – în Tatăl meu, Lucian Blaga, realizat de Iulian Manuel Ghervas și Adina Popescu, 2015 –, pe scriitorii – în Nichita Stănescu, regie Marian Baciu, 2007, cu Dora Stănescu, Florin Iaru, Gabriela Melinescu, Nicolae Breban, Johnny Răducanu, Adam Puslojic, Srba Ignatovic –, Angela Marinescu – în Sânge albastru, regie Marian Baciu, 2012, cu , Antoaneta Ralian, Elena Vlădăreanu, Dan Coman –, – în Aici Nora Iuga, regie Vlad Rotaru, 2014, cu Bianca Burța-Cernat, Corina Sabău, Octavian Soviany, Constantin Abăluță –, Matei Vișniec – în Acasă, realizator Andreea Știliuc, 2012 –, Emil Brumaru – în Zidul lui J.O., regie Matei Bejenaru, 2014 –, Fernando Pessoa și Konstantinos Kavafis – în Noaptea în care Fernando Pessoa l-a întâlnit pe Konstantinos Kavafis, regie Stelios Charalambopoulos, 2007 –, Sorin Stoica – în A Writer’s Will, regie Gabriel Achim, 2006 –, Ion Cucu, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Mihai Șora, Nicolae Prelipceanu, , Dan Hăulică, Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Mihai Zamfir, Ion Horea, Gabriel Dimisianu, George Bălăiță, Horia Gârbea, Andreea Răsuceanu, Alexandra Carlsson –toți apar în Sala oglinzilor, regie Marian Baciu –, pe actorii Victor Rebengiuc și Luminița Gheorghiu – în celebra ecranizare Moromeții, în regia lui Stere Gulea, din 1987 –, Florin Piersic, Florin Piersic Jr. și alții – în Eminescu versus Eminem, realizat de Florin Piersic Jr. –, pe scriitorii, criticii și jurnaliștii Carmen Muşat, Ovidiu Şimonca, Gheorghe Muşat, Antoaneta Ralian, Geo Şerban, Liviu Ornea, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Mihai Fulger, Paul Cernat, Adina Diniţoiu, Iulia Popovici, Doina Ioanid, Silvia Dumitrache și Cezar Gheorghe în 10xObservator cultural, regie Marian Baciu, 2013, iar pe autorii, traducătorii, jurnaliștii și artiștii Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trâmbițaș, Dan Perjovschi și Mitoș Micleușanu în Keful celor de la TIUK!, regia Vlad Rotaru, 2014.

În carne și oase, la deschiderea Emineschool vin Vasile Mureșan Murivale și Ion Cucu, care vor avea propriile lor expoziții virtuale cu portrete, respectiv fotografii, la ediția pilot a festivalului. De asemenea, la discuțiile de după proiecții vor fi prezenți și membrii redacției Observator cultural, dar și Nora Iuga și Cezar Gheorghe – autorul recentului volum Gândirea-cinema, care vine cu o lansare de carte și o conferință. Invitații dezbaterii despre booktrailers vor fi anunțați în curând. Cât despre celelalte surprize, rămâneți aproape, le vom dezvălui în curând.

SB: Cea mai mare provocare legată de organizarea Emineschool  a fost…

Eli Bădică: Cum organizarea festivalului Emineschool nu s-a încheiat, suntem chiar pe ultima sută de metri – porțiunea aceea de drum insuportabilă, nesemnalizată, când nopțile sunt și mai scurte, iar emoțiile cresc direct proporțional cu trecerea timpului –, sunt sigură că, peste o săptămână, dacă mă întrebi același lucru, răspunsul meu va fi diferit.

De aceea, întorc puțin lucrurile și spun că toată organizarea festivalului este o mare provocare, de la idee la branding, de la zecile de schițe de program la obținerea drepturilor pentru filmele proiectate, de la formarea echipei și până la promovarea acestuia, de la listele de sarcini și până la invitați ș.a.m.d. E un dram de nebunie să te apuci să faci un festival independent de film cu specific literar, fără buget. Să vedem dacă ne iese.

SB: Cea mai mare satisfacție legată de organizarea Emineschool a fost…

Eli Bădică: Strâns legat de ceea ce am spus mai devreme, cea mai mare satisfacție va fi ca spectatorii festivalului să se întoarcă de la Emineschool și să-i caute pe scriitori, să le caute cărțile în librării și biblioteci.

Iar dacă ne iese, dacă publicul va călca pragul Cinematecii Union între 6 și 8 aprilie, dacă ecourile în presă și, implicit, în industria culturală de la noi, vor fi pozitive, dacă vom crea un precedent, atunci ne vom fi făcut treaba.

**

V-am făcut poftă? Emineschool vă așteaptă la Cinematica Union!

Alde Banciu

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007) este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 164