cronică de carte; recenzie; recomandare pentru lectură

„Muzeul inocenței” – Orhan Pamuk

Vă amintiți de cărțile pe care le aveați de citit de la școală? Eu am terminat recent de citit o carte dată de la școală și mi-a plăcut mai mult decât v-ați putea imagina – Muzeul inocenței. Scrisă de Orhan Pamuk în 2008 și publicată la editura Polirom în două ediții (2010 și 2015), cartea este o fotografie a Istanbulului din a doua jumătate a secolului al douăzecilea, o poveste de dragoste neașteptat de vi ...

Citește mai departe

Simona Antonescu – Hanul lui Manuc

O carte de peste 500 de pagini reprezintă în ziua de azi o provocare atât pentru cel care o scrie, dar mai ales pentru cititor. Nu neapărat pentru că nu ar mai exista scriitori care să își dorească să scrie asemenea cărți, sau cititori harnici, gata să se dedice unui close reading ca la carte, dar mai ales pentru că există acea senzație de „lipsă de timp” și, de ce să nu o spunem pe-a dreaptă, există frica ...

Citește mai departe

Omul care a cucerit timpul

Recunosc, nu mă pasionează SF-urile, dar s-a întâmplat să-mi pice în brațe noua apariție a editurii Litera, Omul care a cucerit timpul, scrisă de Elan Mastai și publicată în original în luna februarie a acestui an sub titlul „All Our Wrong Todays”. Avem un soi de prezent alternativ, un 2016 în care mașinile zburătoare și clădirile ciudate, inimaginabil de înalte, nu mai sunt niciun spectacol. O mașinărie co ...

Citește mai departe

Ioana Nicolaie – Pelinul negru

Tragedia de la Cernobîl din 1986 este unul dintre acele evenimente nefaste care ar fi putut fi mai bine ținte sub control dacă politica nu ar fi intervenit în orânduiala publică. La o săptămână de la explozia nucleară, populația din România nici măcar nu știa ce s-a întâmplat și oamenii au fost expuși radiațiilor, datorită autorităților care au ținut totul sub peceta tainei pentru a nu cauza panică. Însă  m ...

Citește mai departe

Lucian Dan Teodorovici – Cel care cheamă câinii

Pe Lucian Dan Teodorovici l-am descoperit în liceu, pe vremea când căutam să citesc literatură română contemporană, atât pentru că voiam să aflu cum este aceasta față de cea din manuale, dar și pentru a fi împotriva valului celor care spuneau că nu se mai scrie „ca odată”, un „odată” relativ, fără o mare semnificație. Și, printre alte volume, într-o librărie vâlceană, am descoperit o carte cu un nume ciudat ...

Citește mai departe

Florin Irimia – Misterul mașinuțelor chinezești

A patra carte a lui Florin Irimia, Misterul mașinuțelor chinezești, îmi  pare și cea mai personală și intimă scriere a lui. În toate cărțile sale de până acum găsim elemente autobiografice, în toate autorul sapă în propria memorie și scoate de acolo detalii și povești care își fac loc în ficțiunile sale, însă aceasta este aproape pe de-a-ntregul autobiografică sau autoficțională, deoarece chiar și atunci câ ...

Citește mai departe

Ioana Bradea – Înalt este numele tău

Ioana Bradea este o autoare care nu se grăbește. Și-a publicat primul roman, Băgău, în 2004, editura Est, apoi au trecut șase ani până la următoarea carte, Scotch, Polirom, 2010 și încă șapte ani până la recentul volum, Înalt este numele tău, Humanitas, 2017. În timp ce alți autori și-au impus un ritm alert, publică împrăștiat, oriunde apucă, doar pentru a fi prezenți în literatură, Ioana Bradea parcă și-a ...

Citește mai departe

Ivan Cel fără de Seamăn. O poveste despre cruzime și empatie

Reușesc într-un final să îmi pun ordine în gânduri și să scriu despre Ivan Cel fără de Seamăn - o carte despre semeni (unii mai diferiți decât alții); o carte despre viață, așa cum este ea (cu bune și rele), o carte pe care o recomand din toată inima pentru că oricine o citește are multe de învățat din ea. Extraordinarul (pentru că, într-adevăr, cam despre asta e vorba) stă de fapt în genele fiecăruia, însă ...

Citește mai departe