În funcție de epoca în care ne situăm, hârtia devine un personaj de bildungsroman care trece prin diferite transformări – tăiată, îndoită, răsucită, lăcuită, metamorfozată în pastă și turnată în forme, utilizată la decorarea unor obiecte regale etc. Ian Sansom surprinde numai câteva episoade care o scot din sfera ei prozaică și o aruncă sub o lumină uneori picarescă, alteori înduioșătoare și, nu în ultimul rând, într-o lumină umană, ea fiind o ființă vie, așa cum un teoretician literar precum Roland Barthes își imagina că autorii sunt „ființe de hârtie”. Hârtia – ființă, autorul – ființă de hârtie.