Neașteptat de spectaculoasă a fost lectura trilogiei lui Dmitri Gkuhovski, care m-a trimis puțin la Picnic la marginea drumului a fraților Boris și Arkadi Strugațki, mă refer la atmosfera distopică și la felul oamenilor de a se raporta la oameni. Trilogia ilustrează perfect o lume distopică și felul în care aceasta evoluează după cel de-al Treilea […]
În Luna Zadar râdem și plângem împreună cu Albert, personajul principal, pe care îl însoțim în călătoria sa inițiatică și metaforică prin România și Europa.
Romanul lui Jelloun pune în lumină (ce ironie!) existența acestor oameni dispăruți de pe fața pământului, predispuși la dezintegrare emoțională și psihică. Nebunia era singura cale de a rezista ororilor, singurul mod care le garanta „siguranța”.
Poezia lui Georg Trakl se încadrează în categoria poeților care și-au strigat neputința și disperarea având ca fundal impasibilitatea naturii. La Trakl, natura este șevaletul care susține întregul dezechilibru al organismului uman, o suferință care crește întocmai unui bulgăr de zăpadă care se unește cu alți bulgări. Putem privi din punct de vedere cinematic întregul lirism al acestui poet, cadrele lungi care captează spații deschise precum câmpii și păduri, linia frontului, cât și odăile fetide, saloanele de spital, aceste cutii bizare în care moartea și oroarea războiului valsează peste trupurile inerte și resemnate.
Cartea neisprăvirii, cel mai recent roman al scriitorului constănţean, T.O. Bobe este, în primul rând, despre actul de a scrie, în sine. Demersul scriitoricesc face parte din viaţa naratorului-personaj şi este o activitate firească, plină de momente de inspiraţie, nelinişte, bucurii, frământări. Întâmplările mai mult sau mai puţin semnificative, devin, cu ajutorul imaginaţiei, adevărate peripeţii. […]
Proză scurtă, debut.
Satul lui Drăgănoaia este populat de oameni obișnuiți cu vieți obișnuite până la monotonie, dar care sunt întrerupte sau răscolite, în majoritatea povestirilor, de evenimente dramatice, morți fulgerătoare sau chiar întâmplări cu iz de paranormal.
Petre Stoica este, după cuvintele lui Marius Chivu, cel care este și editorul acestei cărți, cel mai important poet pe care încă nu l-ați citit. De altfel, Chivu a editat la editura Cartier și o antologie poetică din opera extinsă a lui Petre Stoica, Singurătatea noblețele ei. Citind aceste cărți, dar și alte volume mai […]
Când cineva cade în propria capcană își
mângăie buricele degetelor, pândind clipa
și cuprinzându-l melancolia, căci razele
îndulcesc cântările și albastrul de ardezie nu
cruță capcana, nici peștii care înoată în susul
râului, nici vulturii ce cad, nici după-amiaza
cu pete vărgate, căci propria capcană e un fel
de Soare-Apune, chiar dacă s-a prins de ei
lentoarea învățăturilor. Numai astrologii știu
dorințele cum ies din pământ ca păunii....
