CANCER

La ieşire arunc o ultima privire la vitrina cancerosului şi mă oripilez. Văd un fier de călcat vechi, de genul celor încălzite cu cărbuni încinşi. Mai văd sticle de vin, nişte ceasuri de perete şi nişte farfurii model artizanal, toate prăfuite şi aruncate acolo fără noimă. Fără poveste. Şi tot ce văd este cancer.

DISCLAIMER

Când am primit propunerea de a scrie periodic pentru SemneBune, am simţit un zvâc de plăcere şi am spus „da”, fără să mă gândesc prea mult la consecinţe. Asta, ȋn prima clipă. Că după aceea am pus mâna pe telefon să mă asigur că nu se aşteaptă nimeni să ridic pe cineva ȋn slăvi, să […]

Sfârşitul nu e neapărat o tragedie

Anul acesta – în special ultima parte – a fost unul ciudat din punctul de vedere al rezistenţei prin cultură. Lucrurile nu s-au mai întâmplat atât de vehement şi de “underground” cum s-au întâmplat în ultimii doi ani. Nu ştiu cum să percep asta. E o stare de tensiune, parcă şi puţină aşteptare, de parcă […]

%d blogeri au apreciat: