Luna Zadar – Adrian Alui Gheorghe

Pentru că nu mă dezic, și mai ales pentru că autorii mei preferați nu se dezic și scriu constant bine (ceea ce îi și ține în lista autorilor mei preferați, desigur!), astăzi vă vorbesc din nou despre , doctorul în filologie din Piatra Neamț pe care l-am descoperit datorită romanului Laika (puteți citi recenzia aici) și pe care îl urmăresc constant de atunci, devorând cu mare poftă și râs amestecat cu plâns toate romanele sale. Râs amestecat cu plâns a fost și în romanul Urma, despre care v-am vorbit aici, acesta părând să facă parte din stilul emblematic al autorului. De altfel, tocmai acest mod de prezentare anecdotică a unor situații tragice face proza lui extrem de abordabilă, chiar dacă temele sunt greu de digerat.

Dacă în Urma am râs cu un ochi și am plâns cu tot sufletul în închisoarea comunistă de la Aiud, în râdem și plângem împreună cu Albert, personajul principal, pe care îl însoțim la Arhivele Securității după moartea neașteptată a mamei sale, dar și în călătoria sa inițiatică și metaforică prin România și Europa. Albert este un bărbat născut cu suficient timp înainte de căderea comunismului în România încât să aibă amintiri proprii din Epoca de Aur, dar suficient de aproape de ’89 încât să nu fi simțit pe propria piele sacrificiile și prigoana acelor vremuri. Pare că își trăiește tinerețea din plin, încă copilărește, fără griji și responsabilități, susținut financiar de o mamă mai mult absentă prin natura meseriei sale: ghid turistic. Tatăl necunoscut.

Dar starea aceasta de imponderabilitate și huzureală îi este curmată de moartea fulgerătoare a mamei, într-un accident. Acesta este catalizatorul maturizării lui Albert, care, mergând pe cărarea de firmituri pe care le descoperă în trecutul mamei sale, se descoperă pe sine, își descoperă mama, istoria, ba chiar descoperă și că tatăl său nu este deloc necunoscut. Călătoria sa inițiatică ne poartă pe toți prin București, apoi, cu autocarul emblematic pentru perioada imediat următoare Revoluției, către Belgradul bombardat și piețele lui de muncitori cu ziua, ca în final să ajungem într-un Stockholm seren, în care oamenii par să aibă ca unic scop amuzamentul cu orice chip și râsul din orice.

Din nou, așa cum îi este caracteristic lui Adrian Alui Gheorghe, ne este prezentată o felie de realitate dureroasă, comunistă, din puncte de vedere fantasmagorice, alegorice, chiar în bășcălie. Realitatea este prea dură, așa că Adrian Alui Gheroghe, prin Albert, o condimentează, o răstălmăcește, o îndulcește, o ironizează într-un stil ce ne amintește de Kafka. La final, după șocurile emoționale pe care le încasează personajul principal – descoperirea că mama sa a făcut parte din structurile poliției politice și și-a folosit „farmecele” pentru a seduce și spiona oameni de știință străini, șocul morții mamei, emoția descoperirii identității tatălui său, drama cauzată de jaful din autocarul către Vest și viața underground din piețele de sclavi moderni din Belgrad – importantă este supraviețuirea. Pe principiul „ceea ce nu te ucide, te face mai puternic”, personajul nostru răzbate la final cu un caracter format în flăcările dramelor încasate de la viață, ceea ce îi și dă tăria să nu își dezvăluie identitatea în fața tatălui regăsit, ci să își dovedească sie însuși superioritatea morală și umană față de acesta.

Pe coperta trei a ediției din 2016, apărută la Polirom în colecția Cartea Românească, Adrian Alui Gheorghe mărturisește că este o autobiografie distilată, care face din cititorii săi frați de cruce cu autorul. Acest lucru îmi confirmă încă o dată că scrierile lui sunt profund adevărate, povești reale, trăite de mii de suflete chinuite în fel și chip de sistemul comunist care a afectat și afectează în continuare generații întregi de oameni nedreptățiți, anulați fizic și moral, schingiuiți, înfrigurați, torturați, privați de drepturi și proprietăți ce li se cuvin. Din nou trebuie să spun că, oricât m-ar întrista amintirea spectrului comunist care încă ne mângâie cu fiori reci pe ceafă, trei decade mai târziu, sunt bucuroasă că există încă autori care îl readuc în prim-plan și voi continua să îi citesc și să îi promovez. Pentru că poporul care uită este în pericol să își repete greșelile.


Titlu: Luna Zadar
Autor: Adrian Alui Gheorghe
Editură: Polirom
Colecție: CARTEA ROMÂNEASCĂ
Număr pagini: 256
ISBN: 978-973-23-3151-4
Tip ediție: broșată
Format: 135×200
An apariție: 2016

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.