We Will Rock You Romania!

Miercuri, 10 aprilie, a avut loc la Sala Palatului din București premiera românească a musicalului , în regia lui Răzvan Mazilu.

Nu e bine. Voi reformula: pe 10 aprilie, Răzvan Mazilu și echipa lui de artiști au făcut Sala Palatului să explodeze în cel mai rock mod posibil! Înainte de a continua să citiți acest articol, căutați repede în online bilete încă disponibile pentru cele două seri de spectacol din noiembrie și puneți mâna pe ele!

Este un spectacol așteptat de publicul românesc încă de la premiera londoneză a musicalului scris de , în 2002. Între timp, el s-a jucat pe scena din West End timp de 12 ani, a fost preluat de teatre prestigioase din întreaga lume și a fost în turneu mondial în repetate rânduri.

Dacă mergeți la așteptând să vedeți pe scenă povestea trupei Queen, așteptările vă vor fi parțial împlinite (dacă priviți totul ca pe o metaforă), dar, în mare parte neîmplinite, deoarece libretul scris de spune o poveste SF care se petrece în anul 2319, pe iPlanet, o planetă cunoscută în trecut sub denumirea de „Pământ”. În viitorul sumbru imaginat de Elton, viața se trăiește în exclusivitate online, planeta este populată de consumatori fără personalitate, aproape lobotomizați, numiți Copiii Ga Ga, iar singurul tip de muzică permis este muzica programată de GobalSoft, o corporație atotputernică al cărei CEO este nemiloasa KillerQueen, jumătate om, jumătate mașină. Pe iPlanet există, însă, și o minoritate persecutată și vânată de GlobalSoft: Boemii. Aceștia sunt în căutarea rock-ului adevărat, pe care doresc să îl readucă la viață, eliberând astfel planeta întreagă de sub dominația corporației.

Rock-ul este prezentat ca un Graal îngropat în istorie, din care au răzbătut până în anul 2319 doar frânturi, nume de artiști, versuri disparate, fragmente de postere și bucăți de instrumente, precum și o casetă video cu trupa Queen cântând Bohemian Rhapsody, cea mai sfântă dintre relicvele adulate de Boemi. În mod profetic și simbolic, locul ascuns în care trăiește această rețea de rezistență și pe care Boemii l-au transformat în muzeu al rockului, se numește Hard Rock Cafe. De altfel, întregul spectacol este presărat cu trimiteri cel puțin evidente la istoria muzicii moderne, începând chiar cu numele personajelor (Scaramouche, Galileo Figaro, Buddy Holly, KillerQueen, Ozzy Osbourne, Aretha Franklin, Marilyn Mason, Copiii Ga Ga).

Muzica trupei Queen este cântată live, pe scenă, de We Will Rock You Band, condusă de Lisarius Tătaru. Textele pieselor au fost parțial modificate sau adaptate, pentru a se potrivi în contextul poveștii. Traducerea și adaptarea îi aparține lui Alex Ștefănescu, care a realizat un proiect extraordinar, cursiv, pentru spectatorul român inteligent și educat, pentru că pe scenă se trece cu ușurință între limbile engleză și română, fără a deranja în vreun fel, ba chiar insesizabil pentru generația de tineri care, prin contactul permanent cu tehnologia și cu online-ul, oricum vorbesc într-o romgleză avansată.

Tot spectacolul este un succes, în cele mai mici detalii: vizualurile care se succed în fundal, decorul parțial modular, machiajul, coafurile și perucile personajelor, luminile lui Dani Klinger, scenografia, coregrafia, recuzita, costumele. Merită o mențiune specială costumele extravagante al căror design îi aparține chiar lui Răzvan Mazilu. Te încântă și șochează cu linii și materiale specifice stilului deja consacrat și imediat recognoscibil: latex, curele, capse, ținte, ștrasuri, țesături fluide, animal print, lenjerie intimă la vedere – toate alcătuiesc un ansamblu sexy și provocator cu accente bondage și BDSM.

Decorul este parțial modular, dar inovația principală sunt proiecțiile video din fundal, care transformă o structură statică într-un spațiu versatil ce servește ca peisaj selenar și post-apocaliptic, ca închisoare, spital, sediu de corporație și, în finalul apoteotic se transformă în Wembley Stadium.

Dar, atributul definitoriu al unui este, desigur, muzica live și vocile care îi dau viață. De aceea, poate decizia cea mai importantă pe care și-a asumat-o Răzvan Mazilu în calitate de regizor, și de care depindea, până la urmă, succesul întregului efort de producție, a fost alegerea actorilor. O alegere îndrăzneață și riscantă pe alocuri, dar un pariu câștigat în totalitate.

În rolurile principale îi regăsim pe (Scaramouche) și Lucian Ionescu (Galileo Figaro). Dacă nu vă uitați la televizor, s-ar putea ca aceste nume să nu vă sune cunoscut. Dar, dacă v-ați uitat măcar la câteva emisiuni de talent din ultima perioadă, cu siguranță ați aflat de copilul-minune al emisiunilor de profil, eleva de doar 16 ani de la Liceul George Coșbuc din București și de „Freddie Mercury de la Te Cunosc de Undeva”.

Lucian Ionescu a mai jucat în musicaluri, dintre care două regizate tot de Răzvan Mazilu (West Side Story și Sunetul Muzicii), și face față, într-adevăr, unui rol foarte solicitant, atât din punct de vedere vocal, cât și actoricesc. Ba chiar, într-un moment de cumpănă tehnică (i s-a defectat lavaliera și vocea sa nu mai acoperea Sala Palatului) a avut prezența de spirit să împrumute un microfon clasic de la trupă și să salveze momentul onorabil.

În cazul Marei Căptaru, însă, avem de-a face cu un talent scenic nativ, o dezinvoltură și o energie debordantă, un entertainer înnăscut care din prima secundă în care a apărut în fața unui public atât de numeros precum cel din Sala Palatului, la debut, a părut că face asta dintotdeauna. Nimic din atitudinea, jocul actoricesc sau allura sa, nu au trădat faptul că este un debut. Și-a însușit personajul Scaramouche atât de bine, încât mă face să bănuiesc că se mulează perfect și pe personaitatea ei din viața reală. Însă triumful absolut este vocea Marei Căptaru. De la primele sunete pe care le-a emis în primul duet cu Lucian Ionescu (I Want to Break Free), sala întreagă a amuțit, apoi a izbucnit în aplauze.

 

joacă rolul KillerQueen, CEO-ul nemilos al GlobalSoft, cea care a hotărât interzicerea muzicii rock pe planetă. Cu peste 30 de ani de carieră muzicală în spate din postura de cântăreață, dar și de compozitoare,  actriță, textieră, orchestratoare, scriitoare, om de televiziune, antrenor de voce, jurat la emisiuni de talent, este cu siguranță cea mai completă artistă a scenei românești. Experiența sa include alte două musicaluri: Chicago și Mamma Mia. Profesionalismul și vocea Loredanei sunt incontestabile, dar, cu toate acestea, ea a fost dezavantajată de faptul că a intrat în scenă după , publicul făcând automat o comparație între vocile celor două și înclinând clar balanța în favoarea adolescentei. Poate vocea Loredanei nu este cea mai potrivită pentru repertoriul Queen, sau poate energia necesară atât interpretării actoricești cât și cântatului este mai abundentă la adolescentă, însă cert este că, după puterea și claritatea vocii Marei Căptaru, Loredana a părut că răzbate greu până la public.

O altă voce feminină foarte bună este și Ana Bianca Popescu, actriță a Teatrului Mic din București, aflată la a cincea colaborare cu Răzvan Mazilu pentru un , dintre care vă voi aminti doar de rolul Fionnula din Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, despre care v-am mai povestit și aici. În We Will Rock You, Ana Bianca Popescu joacă rolul Ozzy Osbourne, iubita lui Britney Spears (jucat de Ciprian Teodorescu, solistul trupei Friends). Ca să înțelegeți umorul fantastic al numelor personajelor, nu aveți altă soluție decât să mergeți la spectacol, însă vă pot spune că cei doi au o chimie extraordinară, niște voci puternice care realizează un duet memorabil (I Want It All) iar atunci când li se alătură și Lucian Ionescu și Mara Căptaru pentru melodia Crazy Little Thing Called Love, sala este în delir.

O surpriză și o alegere cel puțin surprinzătoare a fost Răzvan Vasilescu, în rolul Budd Holly. Îl știm cu toții pe actorul din Balanța, De ce trag clopotele, Mitică, Califonia Dreaminși, de curând, și din Moromeții 2. Însă actor într-un musical nu mi-l imaginam. Iată, însă, că și l-a imaginat Răzvan Mazilu și a făcut acest pariu, distribuindu-l în rolul rockerului bătrân și idealist, conducătorul Boemilor. Spre deosebire de ceilalți actori, Răzvan Vasilescu are un singur moment solo în care cântă, ajutat apoi de toată gașca de hippioți din Hard Rock Cafe. Este, de altfel, și cel mai emoționant moment al spectacolului, un tribut adus marilor dispăruți de timpuriu ai lumii muzicale: Jimmy Hendrix, Elvis, George Michael, Bob Marley, Janis Joplin, Amy Winehouse, Prince, Freddie Mercury, John Lennon, Whitney Houston, Buddy Holly, Kurt Cobain. Se cântă These Are the Days of Our Lives în care refrenul a fost înlocuit cu „Only the Good Die Young”.

Îl voi menționa în mod special și pe , dansatorul senzațional și controversat care a câștigat Românii au talent în 2018 și pentru care Răzvan Mazilu a creat un rol special (el neexistând în libretul original al lui Ben Elton). Într-adevăr, Rengle completează imaginea de fată rea a Loredanei în rolul creat de Mazilu, dar aduce și un plus artistic spectacolului, prin mișcările sale fluide și surprinzătoare, pe tocurile deja consacrate.

V-aș putea povesti despre fiecare duet sau cântec în parte, despre umorul subtil și de calitate al textului dar și al adaptării românești, despre energia fantastică a actorilor, care chiar și după bis-uri și aplauze îndelungate au ieșit din scenă tot dansând și fredonând, despre roboții sexy (oh, da, există!) din proiecțiile video, despre implicarea publicului în câteva melodii care au făcut să vibreze Sala Palatului, despre echipa de dansatori și coregrafia genială a lui Răzvan Mazilu, dar nimic din ce vă pot spune în cuvinte nu face cu adevărat dreptate producției We Will Rock You România.

Se pare că unele dintre premierele We Will Rock You din jurul lumii au beneficiat chiar de prezența lui Brian May și a lui Roger Taylor în actul final de pe Wembley Stadium. Nu a fost cazul în România, dar asta nu știrbește cu nimic valoarea artistică a spectacolului care a ținut pubicul în picioare, aplaudând, timp de cel puțin 10 minute, la final. Pe site-ul oficial We Will Rock You Romania puteți vedea și mesajul lui Brian May către echipa care a făcut posibil acest proiect în România.

Repet îndemnul de la început: căutați în online bilete disponibile rătăcite și mergeți să vedeți ce n-ați mai văzut! Rock on!

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.