„Steaua fără nume” la Teatrul ARIEL

Personajele din comedia „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian își exprimă fără niciun fel de ocolișuri nevoia de cunoaștere, fiind într-o continuă căutare a sinelui, iar în cele din urmă predomină nevoia firească și umană de a iubi și de a fi iubit. Misterul rămâne în prim-plan deoarece nu se poate descifra nicio certitudine de reciprocitate a acestei armonii existențiale.

Spectacolul „Steaua fără nume”, în regia lui , este cea mai nouă producție a Teatrului Ariel, din Râmnicu Vâlcea.

Trebuie să recunosc că după ce am văzut „Colonelul și păsările”, un excelent spectacol regizat de același , m-aș fi așteptat la ceva mult mai îndrăzneț. Dar se pare că de data aceasta, tânărul regizor a preferat să nu-și asume prea multe riscuri, mergând pe o linie cuminte, bine așezată, după rețeta clasică, unde e aproape imposibil să dai greș, iar costumele și decorul se mulează, bineînțeles pe aceeași viziune clasică.

Singura ieșire din tipar este pauza, care devine și ea parte din spectacol, atunci când Alin Holcă (Conductorul) îi invită pe spectatori să coboare din tren, iar pe “peron” (în foaier) rămâne în pielea personajului.

Jocul actorilor este unul curat, onest, în același stil clasic (cum altfel?) iar aici este de remarcat Camelia Constantin (Ichim), care reușește să sclipească, în ciuda rolului mărunt și cât se poate de incomod pentru o femeie. Nici o mirare în cazul Cătălinei Sima Getsck (Domnişoara Cucu). Rolul i se potrivește mănușă, mă așteptam să-l joace cât se poate de bine și nu m-a dezamăgit. Așa cum nici ceilalți actori, Gabriel Popescu (Şeful gării), Alin Păiuș (Udrea), Georgiana Marin (Ţăranca), Julliet Attoh (D-na Grigorescu), Dan Constantin (Pascu), nu s-au lăsat mai prejos, fiecare în parte dând tot ce a avut mai bun în el, indiferent de dimensiunea rolului jucat.

Doar două mici minusuri are acest spectacol, din punctul meu de vedere. Unul ar fi la Mădălina Floroaica (Eleva), care joacă și ea cât se poate de bine, dar, parcă eleva ei e… puțin cam mult. Puțin cam prea machiată (chiar dacă elevele de clasa a VI-a erau mai mari decât cele de acum) și puțin cam prea frivolă pentru o copiluță provincială. Altfel, jocul ei este ireproșabil.

Cel de al doilea minus îl văd în aparenta incompatibilitate dintre Anca Olteanu (Necunoscuta) și Ionuț Mocanu (Profesorul). Și de data aceasta, cei doi actori își fac treaba cât se poate de bine, dar, cu toate astea, scenele dintre ei (cele mai importante în economia spectacolului) parcă nu au scânteia aia care ar trebui să existe între doi îndrăgostiți și atunci totul devine un pic cam lung, forțat, vădit jucat, în contrast cu interpretarea lui Cristian Stanca (Grig), care este cât se poate de natural, exploziv, reușind să-i acopere, fără să vrea, pe cei doi.

În ciuda acestor minusuri, chiar dacă nu e neapărat un must see, „Steaua fără nume” este un spectacol bun, deloc de ocolit.

Cei care doresc să-și descrețească frunțile după o zi de luni lungă și obositoare, pot vedea spectacolul în data de 11 noiembrie, de la 18:00, la Sala Cinema Geo Saizescu.


autor Mihail Sebastian
regia Vlad Popescu

Distribuția:
ANCA OLTEANU
IONUȚ MOCANU
CRISTIAN STANCA
CĂTĂLINA SIMA GETSCK
GABRIEL POPESCU
MĂDĂLINA FLOROAICA
ALIN PĂIUȘ
DAN CONSTANTIN
ALIN HOLCĂ
CAMELIA CONSTANTIN
JULLIET ATTOH
GEORGIANA MARIN


Echipa tehnică:
light design Ionuț Marinache
sound design Liviu Toma
artist plastic Diana Mitulescu
artist plastic Carmen Prodan
recuziter Constantin Gherghina
costumier Anca Șerban
sufleor Olimpia Deaconescu
asistent regie Julliet Attoh
regizor tehnic Cristi Bunescu și Claudia Neacșu


Această prezentare necesită JavaScript.


Sursa foto: Arhiva Teatrului Ariel

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Alexandra Mihalcea

Alexandra Mihalcea
Din 1991 a publicat poezie, proză scurtă şi articole în diverse reviste literare din ţară şi din străinătate. A debutat în anul 2006, cu volumul de poezie „Eva, Anno Domini 2005” (Curtea Veche Publishing) şi este prezentă în antologiile „Ultima generaţie. Primul val” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2005) și „6 de inimă neagră” (Ed. Singur, 2015). Scrie despre teatru cu plăcere chirurgicală, iubește chitara și pictează.