Noaptea Cărților Deschise, la Arcul de Triumf

  • Cum încep și cum se termină basmele, în diverse limbi
  • Cartea care spune povestea celui mai scump tablou din lume
  • Un volum despre felul în care mâncăm
  • Interviu cu Ian McEwan
  • Noaptea Cărților Deschise, la Arcul de Triumf

 

”Din Coreea până în Germania sau în Nigeria, fiecare cultură are propria versiune pentru ”once upon a time” și cele mai multe sunt mai interesante decât cea englezească” – astfel începe un articol de pe theguardian.com, despre felul în care sunt spuse basmele în diverse locuri din lume. Ideea articolului a apărut după ce autoarea ei a văzut pe twitter cum o scriitoare i-a întrebat pe oameni cum încep poveștile în limbile lor. Se pare că a primit mai mult de 100 de versiuni, dintr-o grămadă de limbi. De exemplu, o poveste tradițională din Coreea începe astfel: ”Cândva, demult, când tigrii fumau…”. În catalană, poveștile pot începe cu: ”A fost odată ca niciodată, într-un colț de lume unde toți oamenii aveau nas…” sau cu ”A fost odată ca niciodată, când animalele vorbeau, iar oamenii nu cuvântau…”. Sunt date și alte exemple, toate interesante, iar unele chiar amuzante, pentru că îți pun imaginația la treabă, așa cum ar trebui să facă orice poveste. În românește, cum știm probabil cu toții, avem ”a fost odată ca niciodată”, care nu este atât de plastic precum altele, dar când îl auzim ne amintim de momentul magic când ni se spunea o poveste. În articol sunt date și exemple de formulări cu care se încheie basmele, care la noi se termină cu: ”Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.” S-a descoperit astfel că există asemănări ale felurilor în care încep și se termină poveștile în țări foarte îndepărtate unele de altele. Care este explicația vă las să citiți singuri, pentru că este un articol captivant. Cel puțin pe mine m-a bucurat foarte mult.

**

Tot pe site-ul The Guardian am găsit recenzia unei cărți apărute foarte recent: The Last Leonardo, de Ben Lewis. Este vorba despre povestea celebrului tablou intitulat Salvator Mundi (Mântuitorul lumii), atribuit lui Leonardo da Vinci și considerat cel mai scump din lume. Descoperită în 2005, pictura a fost subiectul unor controverse privind autorul ei, iar în 2011, după ce a fost restaurată și reatribuită lui da Vinci, a fost expusă publicului. În ea este reprezentat Hristos, în haine din prioada renascentistă, oferind o binecuvîntare cu mâna dreaptă ridicată și cu degetele încrucișate, în timp ce în mâna stângă ține o sferă din cristal. În 2017, a fost vândută la licitație, pentru 450.300.000 de dolari, devenind cel mai scump tablou vândut vreodată. Revenind la cartea amintită, ea este povestea acestui tablou, o istorie foarte bine documentată, pentru care autorul ei pare să fi stat de vorbă cu toți cei implicați, într-un fel sau altul, în ea. Documentarea lui începe din perioada când se presupune că a fost pictat tabloul, în 1507-1510, în Milano. Cartea devine astfel un mix de biografie, istorie a artei și thriller, care oferă unele răspunsuri, dar ridică și multe întrebări noi. Recunosc că este o poveste care mă atrage și pe care o voi citi.

**

În căutarea noutăților editoriale de prin lume, m-am oprit asupra prezentării unui volum care cred că este interesant, chiar dacă nu este ficțiune. The Way We Eat Now, de Bee Wilson, o carte a cărei recenzie am citit-o pe inews.co.uk. Și o recomand pentru că alimentația este un subiect care ne preocupă pe toți sau pe cei mai mulți dintre noi, probabil, pentru că, așa cum spune autoarea cărții, ”suntem prima generație vânată de ceea ce mâncăm”. Internetul și publicațiile de toate felurile sunt pline cu diete și cu recomandări alimentare, care de care mai contradictorii, astfel încât ajungi să nu mai știi ce să crezi și ce să mănânci. Asta, în timp ce, potrivit statisticilor, în 2015, aproximativ 7 milioane de oameni din întreaga lume au murit din cauza fumatului, 3,3 milioane din cauze legate de consumul de alcool, iar 12 milioane din cauze legate de alimentație. Potrivit recenziei, cartea este foarte bine documentată, evită extremele legate de recomandările alimentare și demontează unele mituri din domeniu. Ne reamintește și un lucru pe care îl ignorăm: acum, avem posibilitate să mâncăm orice, oricând și nu ne mai gândim de unde provin acele alimente, cum au fost obținute șamd. În plus, mai spune autoarea, nu este important doar ce avem în farfurie, ci și felul în care mâncăm. Una peste alta, poate fi o lectură interesantă și utilă…

**

Revin pe site-ul The Guardian, unde am găsit un interviu cu scriitorul britanic Ian McEwan, despre al cărui cel mai recent roman – Machines Like Me – vă spuneam săptămâna trecută. Tim Adams a stat de vorbă cu el despre această carte și despre mesajul pe care ea îl transmite, dar și despre multe aspecte legate de scrierile lui anterioare, despre credințele și despre viața lui. În esență, ceea ce vrea să ne spună Machines Like Me este următorul lucru, explică Ian McEwan: Suntem pe cale să cedăm roboților (mașinăriilor) responsabilitatea nu doar în chestiuni care țin de siguranța noastră, ci și în aspecte care țin de morală. Scriitorul britanic are convingerea că romanele sunt modalitatea ideală prin care se pot analiza astfel de dileme etice. În discuția redată pe theguardian.com el și explică de ce, iar trimiterile la semnificația romanului sunt foarte numeroase, vă las să le descoperiți singuri. În paralel, se vorbește și despre alte romane ale sale, inclusiv despre celebrul Ispășire, o poveste care s-a vândut în șase milioane de exemplare. Scrierile lui sunt analizate și prin prisma unor aspecte din viața personală. Un interviu care chiar merită citit, la fel cum merită citite și cărțile lui, pentru că sunt mai mult decât povești bine spuse.

**

În cazul în care nu v-ați făcut program pentru seara de 23 aprilie, vă propun un eveniment care sună foarte bine în prezentare: Noaptea Cărților Deschise, care anul acesta va fi găzduită de Arcul de Triumf. ”Marți, de la ora 19:00 până la miezul nopții, Arcul de Triumf, simbolul victoriei și al independenței în România, își deschide porțile și devine gazda extraordinară a cărților și a cititorilor. Este o ocazie unică de a descoperi acest monument-simbol deschis special pentru public cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, amenajat cu spații inedite de lectură, biblioteci, cărți pentru toate vârstele și zone multimedia de informare culturală. Mai multe surprize literare îi întâmpină pe cei care aleg să celebreze cartea în comunitatea extraordinară Noaptea Cărților Deschise. De la ora 20:00, un spectacol de video mapping va transforma exteriorul Arcului de Triumf într-o imensă bibliotecă virtuală. Pasionații de literatură din întreaga lume sărbătoresc în fiecare an, pe 23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, eveniment organizat de UNESCO cu scopul promovării lecturii, publicării cărților și a drepturilor de autor. În România, marcăm împreună această zi prin evenimentul Noaptea Cărților Deschise”, se spune pe pagina FB a evenimentului.

Surse foto: theguardian.com și goodreads.com

„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.