Mai avem nevoie de Nobelul pentru literatură?

  • Topul celor mai bogați scriitori
  • Despre piratarea cărților
  • O listă de cărți de care e bine să ai habar
  • Mai avem nevoie de Nobelul pentru literatură?
  • Ce simți în jurul gâtului – de pus pe lista must read

 

Nu poți trăi din scris, nu se fac bani din cărți, nu-ți lăsa jobul – asta auzi mereu, când vine vorba despre scriitori și despre literatură. Despre asta este vorba și într-un articol de pe lithub.com, articol intitulat Cei 25 de scriitori care au făcut cei mai mulți bani, în ultimul deceniu. În general, spune autoarea articolului, cei care afirmă asta au dreptate. Totuși, dacă ești foarte talentat, sau foarte norocos, sau ambele, poți dovedi contrariul. ”Întrebați-l pe ”, spune ea. Recunosc că m-am oprit și m-am întrebat cine e . Aparent, un scriitor care câștigă foarte bine din scris. Dar unul de care eu nu auzisem. M-am dus pe Google și am aflat cine este. Apoi, am continuat să citesc articolul, din care am aflat că el conduce topurile celor mai bogați scriitori, în mulți ani din ultimul deceniu, cu zeci de milioane de dolari pe an. În aceleași topuri îi regăsim pe J.K. Rowling, , , , (nu, nu e glumă) și alții. Deci, se poate. Dar trebuie să știi ce să scrii. Și, după cum arată topurile amintite, pentru a deveni scriitor milionar trebuie să scrii pentru copii (dar nu orice, vezi Harry Potter) sau să te îndrepți spre genurile romance sau mystery. Pentru detalii, citiți articolul integral. Pe mine m-au surprins topurile respective. Și m-au făcut să îmi spun: totuși, lumea citește. Doar că altceva decât credeam eu.

**

Pe site-ul The Guardian m-am oprit la un articol interesant, despre piratarea cărților. Poate părea greu de crezut, dar de pe internet se descarcă și cărți ilegal, nu doar muzică și filme. Poate că nu la noi (chiar nu știu cum stăm la acest capitol), dar în lume se întâmplă. În deschiderea articolului este citată o adolescentă care admite că a descărcat online diverse serii de cărți care i-au plăcut foarte mult și pe care mama ei, care o crește singură, nu și-ar fi permis să i le cumpere. Totuși, ea nu se consideră o hoață. „Nu aș lua alimente sau haine, fără să-i plătesc pe oamenii care le-au făcut, pentru că sunt obiecte fizice. Cred că viața reală și internetul sunt diferite”, spune ea. Este un punct de vedere, desigur, dar unul lipsit de logică. Iar această fetiță pare să fie doar unul dintre milioanele de oameni care folosesc site-urile de piratare a cărților, pentru a le descărca ilegal de pe internet. Cei mai mulți dintre ei afirmă că o fac deoarece sunt prea săraci să cumpere cărțile. Unii se simt jenați când vorbesc despre asta, dar cei mai mulți nu văd nimic în neregulă în această practică și invocă tot felul de justificări, unele de-a dreptul penibile. Autoarea articolului explică și felul în care acest lucru afectează lumea literară, dincolo de componenta morală a piratării, în special când este vorba despre serii. Sunt citate și reacții ale unor scriitorii… chiar este un subiect de dezbatere care merită atenție.

**

Nu știu dacă voi, doamnelor, obișnuiți să citiți reviste pentru bărbați (cel puțin aceasta este denumirea lor generică), dar eu mă opresc din când în când pe site-ul uneia dintre ele, unde am găsit unele materiale interesante. Este vorba despre revista GQ, unde, zilele trecute, mi-a atras atenția un articol în care sunt recomandate cărți. Multe cărți. Atât volume clasice, cât și literatură contemporană. Nimeni nu este obligat să îi citească pe clasici, se spune la începutul articolului, dar să ai habar de unele nume renumite – atât dintre clasici, cât și dintre giganții de azi – poate fi un mod bun de a începe o conversație, un semn că ești la curent cu ce se întâmplă prin sfera culturală și că ești dispus să explorezi puncte de vedere diferite. Nu înseamnă că ești mai puțin educat sau mai puțin interesant, dacă nu ai citit cărțile enumerate, dar dacă, totuși, le citești, poți fi mai mult din ambele. Și urmează o listă de titluri, fiecare dintre ele cu câte o scurtă prezentare și cu unele argumente care să te convingă să le citești, dacă nu cumva ai făcut-o deja. Sau să le recitești, zic eu acum, după ce am parcurs articolul și mi-au rămas în minte unele dintre acele argumente, care mă fac să văd o parte dintre cărțile respective dintr-o altă perspectivă. Mai spun doar că printre scriitorii de pe amintita listă se numără atât clasici precum Camus, Hemnigway, Dostoievski, cât și contemporani precum James Baldwin și George Saunders. Plus destule nume noi, pentru mine.

**

Pe electricliterature.com, Carrie V Mullins se întreabă dacă Mai avem nevoie de Premiul Nobel pentru literatură. Urmare a scandalului iscat în 2017 în jurul acestuia, prestigiului distincției amintite a avut de suferit și, cu toate că apele s-au liniștit, lucrurile încă nu au revenit la normal. Acordat anual încă din 1895, Nobelul pentru literatură chiar câștigase respect și trebuie să recunoaștem că mulți dintre noi ne repezeam să îl citim pe scriitorul premiat, chiar dacă până atunci poate că nici nu auzisem de el. Criteriile exacte după care era acordat nu erau cunoscute, iar acest lucru, spune autoarea articolului, a cauzat, în timp, multe probleme de interpretare. Iar acum, după 124 de ani, se naște întrebarea: este timpul să ne descotorosim de Nobelul pentru literatură? Poate că nu, dar este nevoie cel puțin să reconsiderăm plusurile sau minusurile pe care el le-a adus lumii culturale, se mai spune în articol. Sunt analizate apoi alte premii literare influențate de existența sau inexistența Nobelului și efectele situației create în urma scandalului amintit. Este o analiză care merită citită și care concluzionează că Nobelul pentru literatură trebuie să devină mai transparent și mai deschis. Altfel, riscă să își piardă sensul.

**

Dintre traducerile apărute la noi în ultimele săptămâni, recomand azi un volum de proză scurtă. Ce simți în jurul gâtului, de Chimamanda Ngozi Adichie, autoarea romanului Americana, pe care vă îndemn din nou să îl citiți, dacă nu ați reușit încă. Acest volum de povestiri a apărut în traducere la Editura Black Button Books, iar prezentarea de pe site-ul ei sună astfel: ”Africa descrisă în prozele lui Adichie nu este Africa cu care suntem familiarizați de la TV sau din ziare. Poveștile ei nu sunt despre războaie civile, despre corupția guvernului, sau despre boli mortale. Scriitoarea este interesată de felul în care ciocnirile dintre tradiție și modernitate, dintre așteptările familiale și visurile importate afectează relațiile dintre soți, relațiile dintre părinți și copii. În aceste povestiri care se petrec în Nigeria și în SUA, problema loialității și a dorinței de a aparține este amplificată major. Personajele ei, majoritatea născute în Nigeria, care apoi emigrează (sau își văd rudele emigrând) în America sunt neancorate și adesea derutate sau în pericol. În loc să ajungă membri cosmopoliți ai unei lumi globalizate, tind să se simtă dislocați pe două continente, blocați la periferia a două culturi profund fluctuante.” Eu am început-o și insist să nu o ocoliți.


surse foto: electricliterature.com și pixabay.com.


” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.