Interviu cu scriitoarea Arundhati Roy

  • Interviu cu scriitoarea Arundhati Roy
  • Despre Orașul fetelor, de Elizabeth Gilbert
  • Singura poveste de dragoste a lui Julian Barnes, premiată de francezi
  • Povestea Mariei, la Humanitas de la Cișmigiu
  • O odisee, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu

 

De pe site-ul The Guardian vă recomand interviul cu scriitoarea indiană Arundhati Roy, ale cărți știu că se numără printre cele care s-au bucurat de succes și la noi, în ultimele luni. La mine, volumele ei sunt încă pe lista de așteptare, dar am văzut foarte multe reacții pozitive din partea cititorilor români, în ce privește Dumnezeul lucrurilor mărunte, iar romanul Ministerul fericirii supreme cred că a fost printre cele mai cumpărate, la târgul de carte de săptămâna trecută. Este un interviu amplu și interesant, din care veți afla mai multe despre felul în care scriitoarea indiană vede anumite aspecte ale creației literare, dar și despre activismul ei și despre ideile pe care le apără. De ce, uneori, politica se intersectează cu literatura, cum poate scrisul să acționeze pe mai multe planuri, de ce anumite povești trebuie spuse, pur și simplu, de ce scrisul ei are și o latură universală, care îl face să fie înțeles în orice colț de lume și multe altele, despre care vă las să citiți chiar voi. Pentru cei care nu știu, mai spun doar că Arundhati Roy este prima scriitoare indiană care a câștigat Booker Prize. Premiul i-a fost acordat pentru romanul de debut, Dumnezeul lucrurilor mărunte. Este și autoare a numeroase eseuri pe teme contemporane foarte diverse.

**

Rămânem pe The Guardian, unde se poate citi și o recenzie a celui mai recent roman al lui Elizabeth Gilbert, Orașul fetelor, a cărui traducere a apărut deja și la noi, la Editura Humanitas. Scriitoarea Elizabeth Gilbert a devenit cunoscută prin romanul Mănâncă, roagă-te, iubește, care a avut și o ecranizare de succes. Trebuie să recunosc că pe mine m-a plictisit și nu am reușit să-l termin, la fel cum nu am reușit să văd filmul în întregime. Este doar percepția mea despre această carte, nu înseamnă că ea nu merită citită sau că Gilbert nu este o scriitoare demnă de atenție. Cronica noului ei roman, de pe site-ul The Guardian, este una bună și prezintă destul de detaliat unele aspecte ale cărții, oferind și unele chei de interpretare. ”Un roman delicios despre glamour, sex și aventură, despre o tânără care descoperă că pentru a fi om bun nu este neapărat nevoie să fii fată cuminte. Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, Orașul fetelor explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate”, se spune în prezentarea de pe pagina Editurii Humanitas. În prezentarea de pe The Guardian se menționează și că avem de-a face cu ficțiune istorică, astfel că lucrurile și întâmplările din carte trebuie luate ca atare.

**

De pe malaymail.com am aflat că scriitorul britanic Julian Barnes a câștigat, acum câteva zile, premiul francez Jean d’Ormesson, pentru romanul Singura poveste, apărut în traducere și la noi, la Editura Nemira. „Cei mai mulți dintre noi au de spus o singură poveste. Asta nu înseamnă că ni se întâmplă un singur lucru în viață – se petrec nenumărate întâmplări, pe care le transformăm în nenumărate povești. Însă una singură contează cu adevărat, pe una singură merită până la urmă s-o spui. Ceea ce urmează e povestea mea”, spunea Julian Barnes despre acest volum premiat. ”O vară din anii ’60, undeva la sud de Londra. Când se întoarce de la facultate, Paul îi face pe plac mamei și se duce la tenis. Acolo e Susan: caldă, încrezătoare, ironică, soție și mamă a doi copii. Evident, iubirea lor este unică și irepetabilă. Peste zeci de ani, el privește înapoi la povestea lor și la eșecul ei, știind că memoria ne joacă feste și ne surprinde”, se spune în prezentarea de pe pagina editurii. Un roman pe care vi-l recomand și eu, la fel cum recomand scrisul lui Julian Barnes, în general.

**

În această seară, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, va avea loc prezentarea unui volum aparte. Este vorba despre volumul intitulat Poveste pentru Maria. O carte despre copilărie, părinți și dragoni, de Ioana Bâldea Constantinescu, apărut la Editura Nemira. Alături de ea, vor vorbi despre carte Tania Radu și Bogdan-Alexandru Stănescu. ”Ioana și fiica ei, Maria, se joacă de-a v-ați ascunselea într-o poveste despre maternitate și copilărie, despre trecutul mamei și viitorul fiicei, despre Ioana care a fost și Maria care va fi. Viața Ioanei cu Maria e plină de zile cu soare, cu joacă și învățare, dar și de zile cu încăpățânări, supărări sau ezitări. Mariei îi plac dinozaurii, dragonii și buldogii francezi, iar Ioanei îi e teamă, uneori, să nu rămână repetentă la Academia de Înalte Studii Materne. Împreună, se joacă de-a Narnia, de-a Harry Potter, fac brioșe, citesc povești, cântă muzica din Frozen. Aceasta nu este o carte de parenting, nici un jurnal de maternitate și nici o carte pentru copii. Este o carte a misterioaselor geografii ale iubirii. Poveste pentru Maria este povestea eternă a copilăriilor noastre, a copilăriilor din literatură, o poveste pentru toți oamenii mari care au fost, odată, copii mici și pentru toți copiii mici care vor fi, la un moment dat, oameni mari”, se spune în prezentarea de pe pagina FB a evenimentului.

**

Dintre traducerile apărute recent la noi, mi-a atras atenția volumul O odisee, de Daniel Mendelsohn, apărut la Editura Polirom, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu. ”Cînd Jay Mendelsohn, în vîrstă de 81 de ani, se decide să asiste la cursul despre Odiseea lui Homer – ţinut de fiul său –, cei doi, tată şi fiu, pornesc, fără s-o ştie, într-o aventură a cunoaşterii reciproce, înlesnită de lectura textului homeric. Pentru bătrînul Mendelsohn, fost cibernetician, cursul despre Odiseea pare a fi ultima şansă de a relua studiul clasicilor, pe care-l abandonase în liceu, în favoarea matematicii, dar şi de a-şi înţelege fiul, scriitor şi clasicist. Pentru Daniel, înfruntarea săptămînală cu tatăl care îi pune la îndoială interpretările se dovedeşte iarăşi a fi o ultimă şansă: aceea de a pătrunde secretele unui tată de multe ori dificil, aspru şi necomunicativ. Atunci cînd cei doi se îmbarcă într-o croazieră mediteraneeană ce reface traseul lui Odiseu, Daniel realizează că încă are enorm de învăţat de la bătrînul său tată. O carte-hibrid, O odisee explorează domeniul fragil al relaţiei tată-fiu, dar şi tragedia bătrîneţii, a imposibilităţii de a-ţi cunoaşte cu adevărat părinţii”, se spune în prezentarea de pe pagina editurii. O poveste pe care eu am de gând să nu o ratez.

 

Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Surse foto: The Guardian și Editura Polirom

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.