Interviu cu autoarea ”Manualului pentru femei de serviciu”

  • Despre Roberto Bolaño și un roman de la începutul carierei lui
  • Stephen King pregătește un nou roman, pentru septembrie
  • Interviu cu scriitorul jamaican Marlon James
  • Libraries Without Borders
  • Lucia Berlin și povestirile ei cinice

 

Prima oprire o facem azi pe site-ul The Paris Review, unde mi-a atras atenția, într-un titlu, numele scriitorului chilean Roberto Bolaño. Este vorba despre o prezentare amplă a unui roman al său reeditat recent, un roman pe care Bolaño l-a scris la începutul carierei sale: The Spirit of Science Fiction. În cazul multor scriitori, volumele de început nu sunt cele mai valoroase, dar dezvăluie câte ceva din stilul pe care și-l șlefuiesc pe parcurs și sunt, uneori, un fel de chei pentru lectura cărților care urmează. Se pare că este la fel și în cazul scriitorului chilean, după cum reiese din această recenzie, din care aflăm detalii despre roman, dar și multe lucruri despre felul în care Roberto Bolaño își construiește scrierile și personajele. Aș spune chiar că articolul este mai valoros prin imaginea pe care ne-o oferă despre scriitor și nu musai prin recenzia unui volum pe care, probabil, cei mai mulți dintre noi îl vom citi pentru că îl iubim pe Bolaño și pentru că ni se face dor de scrisul lui. Aflați din articolul din The Paris review despre admirația lui Bolaño pentru Borges, despre felul în care această admirație a fost transpusă în scrisul lui, despre poezie, despre personajele lui, care în mare parte sunt poeți…

**

Fanii lui Stephen King vor avea parte de un nou roman al acestuia, în toamnă, am aflat de pe site-ul Entertainment Weekly. Programat să apară în septembrie, romanul se numește The Institute. În articolul amintit, găsiți și un sinopsis al noii povești, sinopsis care începe astfel: ”În toiul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită, de la periferia Minneapolis, niște intruși îi omoară în tăcere pe părinții lui Luke Ellis, iar pe el îl bagă într-un SUV negru. Operațiunea durează mai puțin de două minute.” Personajul se trezește apoi la Institut, iar dacă vreți să aflați despre ce fel de Institut este vorba va trebui să citiți articolul sau să așteptați apariția cărții. Recunosc că prezentarea noului volum sună interesant, iar intriga pare una tipică pentru Stephen King, tipică în sensul că reușește să te țină interesat și dornic să afli ”ce se întâmplă mai departe”. De altfel, se știe că Stephen King este maestru în acest sens, la fel cum știe să își construiască foarte bine poveștile din punct de vedere al tensiunii și al jocului psihologic. Dintre cărțile pe care i le-am citit, mie mi-a rămas în minte Misery, pe care o recomand inclusiv celor care nu sunt fani ai lui King. După ce o citiți, veți înțelege de ce.

**

De pe site-ul The New York Times vă recomand interviul cu Marlon James, scriitor jamaican, pe care este posibil să îl cunoașteți, dacă ați citit romanul Scurtă istorie a șapte crime, tradus la noi de Editura Litera, în 2016. ”Pe 3 decembrie 1976, în perioada preliminară alegerilor generale din Jamaica şi cu două zile înainte ca Bob Marley să apară în concertul pentru pace Zâmbeşte, Jamaica!, menit să atenueze tensiunile politice din Kingston, şapte indivizi înarmaţi au luat cu asalt locuinţa cântăreţului. În atac au fost răniţi Marley, soţia sa şi impresarul lui, plus câteva alte persoane. Vinovaţii nu au fost prinşi şi ancheta oficială a rămas prea puţin transparentă, dar pe străzile capitalei jamaicane sângerosul eveniment a căpătat, cu timpul, proporţii aproape mitice. Scurtă istorie a şapte crime este o explorare în profunzime a acelei perioade instabile şi primejdioase din istoria Jamaicăi şi a urmărilor sale pe termen lung. Marlon James plăsmuieşte cu măiestrie cronica vieţii unui şir întreg de personaje memorabile”, se spune în prezentarea acelui volum, în cazul în care v-a scăpat. Din interviul despre care vă spuneam veți afla despre preferințele literare ale lui Marlon James, care sunt scriitorii contemporani pe care îi admiră, ce genuri literare îi plac, ce scriitori ar invita la o cină și multe altele. Este o voce literară interesantă, vă recomand să nu-l ocoliți.

**

În timp ce căutam noutăți de prin lumea literară, am dat și peste o organizație umanitară care încearcă să umple o parte din numeroasele goluri pe care planeta le are încă, în materie de lectură, cultură și informare, în general. Este vorba despre Libraries Without Borders, despre a căror activitate vă recomand să citiți mai ales pentru că se adresează celor aflați în zone și în situații dificile, fie că este vorba despre zone foarte sărace din Africa, despre tabere de refugiați sau alt gen de spațiu în care, în special copiii, au mare nevoie de speranță. Iar cărțile și accesul la informație sunt, uneori, cel mai bun leac pentru cei lipsiți de speranță. Cei de la Libraries Without Borders au dat un nou sens cuvântului bibliotecă, văzut ca un spațiu mobil, nu neapărat limitat de patru pereți, care se deplasează acolo unde este nevoie. Posibil să vi se pară ușor banală această informație, dar încercați să vă imaginați o viață fără acces la informație, o lume fără acces la biblioteci propriu-zise și fără acces la librării. Abia atunci putem înțelege că suntem norocoși că avem Cărturești (eh), că avem posibilitatea să citim recenzii de cărți și să alegem ce citim, că putem asculta Mondolit și multe altele. Pe site-ul organizației veți găsi detalii despre cum duc ei cărți și dispozitive care îi conectează pe cei mai puțin norocoși cu restul lumii, despre cum puteți ajuta la asta și multe altele. Și, de ce nu, poate fi o sursă de inspirație pentru o viitoare organizație care să ajute copiii defavorizați de la noi. După cum spune cineva pe site-ul amintit: ”Când cineva a pierdut tot, singurul lucru care nu îi poate fi luat e posibilitatea de a visa.” Iar cărțile te ajută să faci asta.

**

Revin la știrile literare obișnuite și închei cu un interviu pe care îl puteți citi pe blogul Editurii Art, interviu cu scriitoarea Lucia Berlin, pe care am descoperit-o și eu recent, citind volumul de proză scurtă intitulat Manual pentru femei de serviciu. Vă recomand acest volum, la fel cum vă recomand și acest interviu, ordinea în care le veți citi poate fi oricare, pentru că din ambele veți cunoaște un personaj interesant. Pe site-ul Editurii Art, prezentarea Luciei Berlin sună astfel: ”Această autoare extraordinară s-a inspirat pentru multe dintre povesti­rile ei din propria viață. Unul dintre fiii ei spunea, după moartea ei: „Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape.“ Cele patruzeci și trei de povestiri reunite în acest volum-eveniment stau mărturie. Traumele copilului abuzat, experiențele greu de imaginat ale unei tinere femei dependende de alcool, efortul de a-și crește și educa cei patru fii, relația dezastruoasă cu o mamă și ea alcoolică, clinicile de dezintoxicare, amorurile eșuate, muncile insolite pe care le prestează sunt toate ecouri ale unei vieți adevărate. Lucia Berlin se dovedește a fi o maestră a formei și un fin observator al propriei vieți și al vieții în general, iar vivacitatea, umorul, tristețea și forța literară a scriiturii ei fac din ea o voce literară de neuitat.” Din aceste rânduri, reiese că poveștile ei sunt foarte triste și serioase. Triste poate că sunt, dar stilul în care sunt scrise este departe de a fi trist, la fel cum felul ei de a fi și de a vedea lucrurile – veți vedea în interviu – este unul mai degrabă cinic. Insist să o citiți.

“Take my books away, and I should be desperate!” –  Emily Brontë. V-ați gândit vreodată la asta?

surse foto: editura-art.ro și librarieswithoutborders.org

„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.