Muzică. Pamflet. Pam-Pam. ZZ Bottom. N.C.S.F.!

. Scriitoare, bloggeriță și Xenă de internet cu care-mi beau cafeaua aproape zilnic. Ea nu și-o bea pe-a ei cu mine. E o relație unidirecțională în care eu îmi petrec niște timp pe blogul și paginile ei de Facebook cu cana de cafea în mână. Mă amuză des și de-asta am mai tot timpul niște cafea pe monitor. Și, așa, într-o zi ca oricare alta, am văzut ceva pe una din paginile Lorenei care a declanșat un șir de evenimente ce mă aduce în prezent, aici, la textul ăsta.

. Un dudui despre care nu știam nimic acum două săptămâni dar despre care vă voi dezvălui tot ce am aflat (not much though, mai investighez și revin).

Ei doi formează de puțin timp , formație vocal-instrumentală, foarte vocală, care a avut prima apariție în public joi seară, pe 26 iulie cu concertul intitulat N.C.S.F!. E funny numele de band dar nu vă zic de ce s-au autointitulat așa.  Puteți să aflați singuri la a doua lor cântare în Paque Bistro, pe 9 August, de la 20:00.

Mic intermezzo despre momentul în care am descoperit piesa și videoclipul Tati. Trebuia să intru într-o ședință de lucru la care am întârziat și care a început pentru toată lumea mai târziu pentru că am fost ocupată să studiez peruca Lorenei. E definitoriu s-o asculți aici și acum. Dă click aici. Dacă nu îți place nu mai citi restul că îți pierzi vremea. Dacă ți-a plăcut, stay tuned, it gets better.

Revenind, joia trecută pe la 7 plec de la muncă și merg în El Grande Comandante. Cum ajung, m-așez cuminte să studiez lumea din jur. Lorena și Vichi sunt la trei mese mai încolo, nu sunt încă costumați de scenă. Ea își ascute limba, el își scarpină barba. Îmi distrage atenția conversația de la masa de lângă mine, pentru că un domn plin de autosuficiență decretează tot felul de platitudini printre care și că nu i-a mai rămas în lumea asta de vizitat decât Georgia, Armenia plus încă vreo două alte destinații la fel de slavo-exotice. Vorbește tare și apăsat să se știe că e șef. Cineva (dacă nu mai mulți) din jurul lui îi este (sunt) subaltern(i) și trebuie ca toți ceilalți să știm asta. Oh, aceste clișee sociale ambulante și terasele minunate la care ne întâlnim cu ele sunt un soi de exotism per se al trăitului în orașul ăsta.

Hop pe scenă cei doi ZZ care mă smulg din contemplația ego-ului lansat în orbită de lângă mine. E 8 fără câteva minute, deși cântarea se anunțase la opt fix și nici versurile nu prea au sens. A început mai devreme și e atât de deep că nu pricep nimic? Este ăsta unul din momentele alea suprarealiste de la un event post-modern abstract de care am auzit în filme? Nu chiar, sunt probele de sunet. Mă mut și eu mai în față să văd ceva pe scenă. După probe cei doi revin la masa lor și mă prind că m-am mutat fix la masa din fața lor. Începe sesiunea de machiaj. El are loc pe fața lui Vichi și e aplicat de Lorena. La final Vichi e o duamnă rock. Foarte.

Haideț. Cântaț. Zic la mine în cap. Că mă ușide suspansu’.

Ca și cum m-ar fi auzit hop pe scenă în echipament complet, Zoltan și Zaraza își fac introducerea pentru prima dată din ceea ce eu le urez să fie cât multe seri de acest gen. Pentru că până la urma NCSF.

Playlistul a început cu Viva Păcănele din care aveți mai jos un refren și a continuat cu Dolce&Gabbana, piesa mea favorită din toată selecția, pe care am fost mai ocupată să o ascult decât să o filmez. Apoi s-a lăsat prea seară și tehnologia disponibilă m-a dezamăgit deci nu mai am alte mostre din live. Motiv în plus să vă duceți să vedeți și auziți cu ochii și urechile din dotare. Au urmat CF (parodia lui Je t’aime, moi non plus), Dan Puric, , Plăteşte-mă (cover după Kiss Kiss), Mă îngraş (cover după Quizas), Balada Anaf-ului, Accident (cover dupa Sex Bomb), Motostivuitorul și Să fie pace în lume.

Over-all când îți pulsează vena de niște satiră, cu doză de ironie fină și nu neapărat, e ceea ce ai nevoie. Versurile au umor și sunt consistente. Muzical chitara sună bine, vocile lor mai au nevoie de acomodare împreună pe scenă dar sunt la început și e timp. Ce-i drept sonorizarea de la fața locului nu a ținut deloc cu ei. Aș fi plecat acasă convinsă că numai versurile sunt de capul lor pentru că afară unde ar fi trebuit ca urechile noastre să se răsfețe cu muzică totul se auzea înfundat și ușor defazat. Daaar, ce să vezi, surpriză! – intrând înăuntru să caut buda am descoperit că în spatele scenei muzica era chiar muzică și dacă aș fi avut „inspirația” să mă duc pe tron mai devreme aș fi putut asculta mult mai bine tot concertul din camera de pudrat nasul, de unde ironic se auzea perfect.

Cui se adresează și cine are nevoie de genul de umor și doza de cinism adusă de Zoltan și Zaraza?

Pot să presupun din ce am văzut până acum că momentan este vorba despre publicul Lorenei Lupu. Dintre cei cărora Lupoaica le vorbește pe online o felie mare este ocupată de femei prinse foarte tare într-o rutină pragmatică cotidiană care spune că după muncă nu e timp de evenimente în oraș ci trebuie pregătită cina pentru alde șefuți și alți membrii de partid ca cel de mai sus sau pentru copii acestora lăsați în urmă după ce domnul cap de familie a fost evacuat din celula de bază a societății.

Eu sper să le convingă repede că o pizza la terasă sau în bistro asezonată bine cu pamflet e în egală măsură de hrănitoare atât pentru cei mici cât și pentru cei mari ca și cina atent preparată în casă.

Înainte să închei trebuie să vă mărturisesc și că m-am îndrăgostit un pic. Așa că mă folosesc de acest prilej și las aici un mic anunț matrimonial. Dragă domnișoară/doamnă care ai stat la masa fix din fața scenei, să știi că ai un râs fenomenal. Ți l-aș auzi dintr-o mie dacă am fi în câmp deschis. Ți l-aș auzi din cincizeci de mii dacă am fi pe stadion. Dar ca orice îndrăgostit autentic îți mărturisesc că ți l-aș lua, pe el, râsul. L-aș pune sub pernă chiar cu riscul să-l sufoc ca să fie doar al meu. Așa că păzește-l bine pentru mine și nu-l mai lăsa să zburde chiar așa rebel că nu pot să suport gândul că se mai îndrăgostește și altcineva de el. Maschează-l și pastrează-l până ce providența ne va aduce din nou împreună. Îți mulțumesc nemăsurabil.

Reminder: NCSF! pe 9 a 8a de la 8 în Paque Bistro.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Eli Teoharie
Invitat special

Masterandă în psihanaliză, Eli este activistă culturală și susținătoare a proiectelor independente. Scrie despre ce-i place (muzică, teartu, cărți) și doar când are chef.

Număr articole publicate : 4