sau cât de departe poate ajunge rasismul/naționalismul
Filmele în care ”acțiunea” se desfășoară în același cadru, cum ar fi o cafenea, o sufragerie cu doi oameni care vorbesc despre lucruri, în general, cadrele restrânse, mi se par cele mai interesante. Uneori, lipsa acțiunii zbuciumate nu strică.
Desierto se încadrează aici, cu excepția faptului că totul se petrece în aer liber. Genul ăsta de film l-ar putea inspira teribil pe Donald Trump.
Deșertul Sonoran, căci acolo se ”întâmplă” filmul, este singurul background și singurul plan al filmării. Pe lângă asta, mi s-a părut interesantă abordarea regizorului Jonás Cuarón, fiul celebrului Alfonso Cuarón: până unde poate merge naționalismul unui om fără scrupule.
Sinopsis-ul este unul relativ simplu: 14 imigranți pleacă din Mexic, încercând să treacă ilegal în S.U.A. Pe drum, camionul în care se înghesuiau se strică și astfel ei trebuie să ajungă pe jos la graniță. Moises, interpretat de Gael Garcia Bernal, cunoscut pentru filmele Amorres Perros (2000), El crimen del
Padre Amaro (2002), Babel (2006), trăiește spaima vieții lui când vede că oamenii din grup sunt uciși unul câte unul. În cealaltă parte a deșertului apare Sam (Jeffrey Dean Morgan), singuraticul cowboy cu pușca la braț. Cel din urmă nu acceptă pur și simplu ca niște mexicani să atingă pământul sfânt al Americii lui, și, cum nu are conștiință asupra ceea ce e etic și moral, se auto-proclamă grănicer și începe masacrul.
Filmul prezintă mai mult fuga de-a șoarecele și pisica prin deșert, cei doi știu că unul dintre ei trebuie să moară. Deși avem același decor -unde ai putea să te alergi prin deșert în afară de stânci și bolovani? – filmul reușește să te țină în suspans. Cred că pe asta a mizat și mai tânărul Cuarón: dacă n-avem acțiune de bubuie sistemul surround, măcar să băgăm suspans. Suspansul intră foarte bine într-un singur decor și cu doar câteva personaje.
Sam, tatuat și cu barbă, pare să cunoască foarte bine mentalitatea imigranților, descoperindu-le urmele și hăituindu-i continuu sub soarele torid al deșertului. Când mă refer că nu avem o acțiune, nu mă refer la faptul că nu există împușcături, doar nu e acțiunea aia gen Jason Statham sau Ryan Reynolds. Sinopsis-ul e unul destul de înspăimântător: vrei să ajungi într-un loc și cineva nu te lasă. Pur și simplu, nu vrea să ajungi acolo și se gândește că ar fi mai bine să te ucidă. Moises, așa cum se vede pe parcursul filmului, pare foarte surprins de ideea că e vânat prin deșert, în timp ce Sam pare foarte mulțumit că scapă S.U.A de 14 posibili imgiranți care vor o viață mai bună ca a lui.
Ce mi-a plăcut foarte mult au fost cadrele filmate în landscape, prim-planurile, nu mi s-a părut nimic forțat. Dacă ăsta e debutul în cinematografie al lui Jonás Cuarón (în afară de colaborarea cu tatăl la Gravity, 2013) , filmul a fost mai mult decât acceptabil!
Filmul are pe IMDb nota 6.0/10, dar eu i-aș da un 8 pentru scenariu.
R: Jonás Cuarón
Distribuție: Gael García Bernal, Jeffrey Dean Morgan, Alondra Hidalgo