„Cenusa Angelei” – Frank McCourt

Când începe nebunia de Crăciun, mă tot gândesc la Frank, la frații lui și la alte milioane de copii, de atunci și de oricând, care n-au pantofi, haine suficiente și altceva decât un cap de porc la masa de Crăciun. Dacă vreți să faceți un cadou cu suflet, ar putea fi o idee potrivită. Cartea este scrisă de și publicată la , colecția , în anul 2016.

Frankie McCourt este băiatul cel mare într-o familie de irlandezi care a adus pe lume șapte copii, din care au supraviețuit patru. Angela, mama lor, trece de la slăbiciunea sarcinilor la oboseala copilului mic, îmbolnăvindu-se frecvent, în încercările înjositoare de a face rost de mâncare și a ține copiii sănătoși. Malachy, bărbatul familiei, este un alcoolic care nu reușește să-și țină un loc de muncă mai mult de câteva săptămâni. Angela stă la cozi cu toți ceilalți săraci pentru a căpăta pomană de la biserici și asociații, suportă răutățile medicilor săracilor, caută cărbune pe stradă și cumpără mereu pe datorie zahăr și ceai. Malachy vine fără bani în ziua de salariu, beat și cântând patriotisme irlandeze, îi trezește pe copii în miezul nopții pentru a promite că-și dau viața pentru și, per total, e numai gura de el. Cu toate astea, copiii îi plac mai mult pe tata, pentru că le spune povești despre eroi locali și nu-i ceartă, nu-i trimite la școală și nu-i obligă să meargă la biserică, așa cum face mama.

Nu mă simt un om bogat, dar mi-a fost greu să înțeleg că un ou fiert moale, cu puțin unt și un fir de sare ar putea fi o delicatesă de sărbătoare pentru copiii McCourt (și, așa cum povestește Frank, pentru mulți alți copii din acelei perioade). Cei mici cresc cu apă cu zahăr în biberon, mere și lapte furate, banane și carne date de pomană de la italianul care deținea alimentara, ceai și gem în zilele bune. Hainele se moștenesc de la un copil la celălalt și nu există niciodată suficiente, astfel că îmbrăcămintea de școală este și de joacă și de somn. Bocancii sunt obiectul promis la fiecare viitor salariu al tatălui care nu ajunge acasă sau, dacă e pândit de Angela, e folosit pentru mâncare, chirie și… cam atât.

Într-o astfel de lume, Frank abia așteaptă să fie suficient de mare cât să lucreze și chiar îi devine un mare ajutor mamei lui, cu toate că nu se laudă cu asta. Trece prin tot felul de peripeții, de la viața într-o școală religioasă și internarea lui în sanatoriu, la slujba la poștă și cele secundare care apar cu acest prilej. Abia așteaptă să plece în America, locul în care s-a născut și pe care îl visează. Familia se plimbă între mai multe locuințe insalubre și instabile, ajungând să stea la o rudă căreia îi fac tot felul de servicii în schimbul chiriei. Frankie se supără pe mama lui care „se dedă la păcat” cu vărul ei și pleacă de acasă, mutându-se la un unchi. Rând pe rând, frații lui se mută tot acolo, pentru că Frank are bani de mâncare și căldură, de ceai și mers la film. Malachy e de mult plecat în Anglia, acolo unde plecaseră mulți bărbați din orașul lor, Limerick, dar de unde nu trimite bani, așa cum fac ceilalți.

Frank este naratorul istorisirii ăsteia triste. El povestește, cu mintea lui de copil care crește și (se) descoperă, într-un fel foarte autentic și viu, hilar și înduioșător în același timp. Li s-a spus că frații lor sunt aduși de Îngerul de pe treapta a Șaptea, așa că Frankie stă de vorbă cu acel îngeraș în fiecare noapte de tristețe, așezat pe a șaptea treaptă, numărat de sus (îngerii vin din Cer, nu?). Are nedumeriri constante despre învățăturile primite, căci tatăl său îi pune să jure că-și dau viața pentru Irlanda, iar profesorii că-și vor da viața pentru Dumnezeu, copiii ajungând să se întrebe de unde să-și dea două vieți și cine-i mai vrea vii. Știe că n-ai voie să întrebi ce înseamnă cuvinte complicate pe care le folosesc părinții și se simte plin de păcat când se descoperă mai mult bărbat decât băiat.

Cartea e plină de jocuri de cuvinte, de neînțelegeri ale unor vorbe pe care noi, adulții, le percepem ca expresii, fără ca ele să aibă sens literal. E viziunea din interior a unui supraviețuitor care nu știe că ar putea alege să nu trăiască și care, astfel, face orice îi stă în puteri să își țină familia sănătoasă, atât fizic cât și mintal (spre exemplu, țigările care o fac pe Angela să se calmeze). Mai mult decât atât, e o poveste în care niciun personaj nu este complet rău, dar nici complet bun, astfel că toți trebuie acceptați și înțeleși, pentru că așa sunt ei.

e dedicată, explicit, fraților lui Frank și e o radiografie apăsătoare și intrigantă a vieții irlandeze în sărăcie. Implicit, este o poveste pentru Angela. De fapt, este o poveste pentru Mama, a lui, a altora, poate a ta sau a mea, care uită de sine și se dedică copiilor, soțului, gospodăriei.

PS: Am văzut și filmul, apărut în ziua de Crăciun a anului 1999 sub regia lui Filmul e o ilustrare potrivită a cărții, dar care are sens doar dacă ai citit volumul înainte, căci este, în fapt, o colecție de secvențe fără context pentru un spectator neavizat.


Titlu: Cenușa Angelei. O copilărie irlandeză
Autor:
Editură: Art
Colecția: Cărți cult
Traducător: Iulia Gorzo (eng)
Apariție: 2016
ISBN: 978-606-710-351-9

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 105