Vlad Logigan: Important e drumul, căutarea, nu găsirea!

crede că zâmbetul este cea mai scurtă distanță între doi oameni. Citește mult, câte trei – patru cărți simultan, diferite ca gen și scriitură, îi place să joace și-n teatru și film și predă la București, Catedra Actorului. Glumind, zice că nu-l oprește lumea pe stradă că l-a văzut la TV :). Cel mai bun sfat pe care l-a primit vreodată a fost să nu-și piardă entuziasmul cu care a început să-și facă meseria de actor, „să-l țină cu el până la bătrânețe”. Parcursul său profesional, a fost ușor atipic. În 2002 a fost admis la trei facultăți de actorie din țară: București, Cluj și Iași, un an mai târziu, la cererea profesorilor, a făcut doi ani într-unul, iar la absolvirea „I.L. Caragiale”, în 2005, a fost premiat cu premiul „Cel mai bun actor într-un spectacol de regie”.  Poate l-ați văzut în #Selfie, sau în Nuntă în Basarabia, ori la teatru în spectacole precum Fluturii sunt liberi, Crimă și pedeapsă, Visul  unei nopți de vară, Doi tineri la Verona sau Testosteron. Acum, Vlad joacă în serialul lansat la începutul lunii martie de PRO TV: Ai noștri.

 **

Cum te-ai prezenta cuiva care nu a auzit vreodată de tine?

, om. Și uneori actor.

Cum ai descoperit teatrul și care a fost primul rol interpretat vreodată? De unde înclinația?

Primul rol l-am avut undeva prin clasa întâi, la o serbare cu scenetă. Nu știu de unde înclinația, însă am fost „trimis” spre teatru, după  altă astfel de serbare, de data asta în clasa a patra, când, după un moment plictisitor, unul dintre copii s-a sesizat să iasă în față și să dirijeze următorul cântec, animând comic serbarea. Atunci, mama a fost sfătuită să mă dea la un cerc de teatru la Palatul Copiilor din Iași.

Care-i cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată? Și de la cine?

La un moment dat, o profesoară foarte bună mi-a zis să nu-mi pierd entuziasmul cu care am început să fac meseria, să-l țin cu mine pân-oi fi bătrân.

Ce faci atunci când nu ești pe scenă?

Ce fac toți oamenii. Trăiesc, respir, zâmbesc, glumesc, mă plimb, citesc și petrec.

Cât de critic ești cu tine atunci când lucrezi la un rol?

Foto: Matei L. Buta

Foarte. Fără asta, aș sta pe loc. Autocritica permanentă, desigur făcută constructiv, mă duce înainte, mă ajută să încerc să mă perfecționez. De amintit permanent că important e drumul, căutarea, nu găsirea, nu perfecțiunea, ci drumul până la ea.

Ai repere în teatru?

Da, bunul simț, simțul frumosului, simțul comic și emoția. Astea sunt reperele mele în teatru. Și încerc ca pe toate să le guverneze bunul simț.

Cât de dificil este să dai viață unui personaj?

Dificil comparat cu ce? Cu a nu-i da viață? Privit așa, nu e ușor. Dar când îți place ce faci, te preocupă și când nu mai ești la repetiții la teatru ci la o petrecere să zicem, sau pe o plajă și tu tot la roluri și scene te gândești, atunci cred că devine mai ușor, pentru că e un joc, nu o povară. : )

Ce nu ai face pentru un rol?

Nu mi-aș risca viața. În rest, aș face cam orice: îngrășat, slăbit… și așa mai departe.

Dacă ar fi să te întorci în timp și să poți să joci din nou un rol, dintr-o piesă, dintr-un an. Ce ai alege?

Nu m-aș întoarce. Au avut farmecul lor la vremea lor, acum au farmec cele pe care le joc acum. Sunt foarte ancorat în prezent și în concret.

Crezi că ai vreo responsabilitate socială ca actor?

Mai degrabă ca director de teatru putem vorbi despre un grad de responsabilitate socială, pentru că el alege textele care se montează la un teatru, în timp ce un actor doar poate juca rolul în care este distribuit.

Unde îți place mai mult să joci? În piese de teatru sau în filme?

În ambele. Nu văd de ce aș alege doar una din ele : )

Crezi că un actor e musai să aibă studii în domeniu sau vocația le înlocuiește cu brio?

Studii. Vocația îți dă posibilitatea să mergi pe un drum, dar cum mergi pe acel drum și cât de departe ajungi, asta doar cu studii se poate discuta.

Ce crezi, de obicei e mai dificil să joci un rol unde predomină limbajul nonverbal față de unul cu text mult?

Mă simt bine cu ambele variante. Am jucat și roluri cu mult text și roluri cu zeci de minute în scenă, fără text. Fiecare are un farmec specific.

Sursa cover photo: pagina personală de FB a actorului

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 90