Roxana Truța – Puf, pinguinul rătăcit

 

Poveștile de Crăciun sunt unele dintre cele mai apropiate de sufletul copiilor de toate vârstele. Zăpada și frigul încetinesc timpul, zilele se scurtează, nopțile sunt mai lungi și absența luminii creează premisa pentru nostalgie și introspecție, pentru analiza relațiilor dintre oameni printr-o lentilă care modifică realitatea tocmai pentru a spune ceva despre ea. În povești, animalele vorbesc și copiii sunt cei care încă mai au abilitatea de a le înțelege, Moș Crăciun există, îndeplinește dorințele și echilibrează balanța dintre bine și rău. În povești, magia încă există.

Am citit cartea Roxanei Truța, Puf, pinguinul rătăcit. O poveste de Crăciun la mai bine de două săptămâni de la sărbătoarea Nașterii Domnului și am descoperit o poveste despre prietenie și speranță, scrisă cu mult umor și empatie, minunat ilustrată de Anita Molnár, numai bună de citit în orice anotimp, dar cu precădere iarna, pentru a intra mai puternic în atmosferă. Cartea este scrisă într-un ritm alert, în doar treizeci și două de pagini, bogat ilustrate, spune povestea unui pinguin care pornește fără voia lui într-o călătorie inițiatică. Pe alocuri, autoarea face referințe subtile și ironice la problemele sau obsesiile lumii de azi. Încă de la prima pagină suntem introduși în fabulă:

Mai era o săptămână până la Crăciun și atmosfera de poveste îi făcea și pe cei mici, și pe cei mari, să îndrăznească să spere. La ce? Păi… cei vârstnici visau la o vizită mai îndelungată a nepoților de sărbători și la o soluție care să le fixeze mai bine proteza dentară. Adulții visau la aceleași lucruri plictisitoare despre care discută în fiecare zi: și mai mulți bani, și mai multe tablete, telefoane sau lucruri de care nu au neapărată nevoie. Copiii voiau câte-un trenuleț, o ciocolată, un ursuleț de pluș, o păpușică, o acadea… sau zece, în funcție de câte scrisori cu dorințe îi trimiteau lui Moș Crăciun.

Numai pinguinii de la grădina zoologică erau fericiți pe deplin. Nu își doreau altceva decât ca totul să rămână exact așa cum era atunci: un peisaj feeric de iarnă. (p.3)

În aceeași zi, , pinguinul aventurier, evadează fără voie de la grădina zoologică și pornește prin pădure, unde are parte de câteva aventuri, scapă ca prin urechile acului ajutat de o familie de arici  și ajunge în oraș, unde trece prin alte aventuri spre a ajunge la un orfelinat, sub formă de cadou. Întâmplarea face ca în aceeași zi copiii să își desfacă darurile de la Moș Crăciun și un copil pe nume Cristi îl primește în dar pe , , care se preface că e de jucărie inițial, pentru ca mai apoi să îşi dezvãluie adevãrata naturã, odată ce se simte confortabil. Relația dintre Puf și Cristi, prietenia lor deloc neobișnuită este miza cărții, centrul ei de greutate. Mănâncă împreună, se joacă și se ajută unul pe celălalt. Unul din multele episoade care impresionează este cel în care Puf îl învață pe Cristi cum dorm pinguinii:

Știi cum dorm pinguinii? întrebă Puf apropiindu-se de băiat. Se strâng foarte aproape și stau nemișcați unul lângă celălalt, să-și țină de cald. Vrei să încercăm? Cristi zâmbi și, la fel ca pinguinul ajuns la vizuina aricilor, scormoni în zăpadă după câteva frunze uscate, din care făcu un culcuș. Apoi, îmbrățișându-se, cei doi prieteni adormiră sub clar de lună. (p.19)

Pinguinul Roxanei Truța m-a dus cu gândul la un alt pinguin celebru din literatura română pentru copii, Apolodor al lui Gellu Naum. Amândouă au ca motive predilecte prietenia și lipsa celuilalt, pinguinii trec prin aventuri și se reîntorc acasă. Lui Puf îi e dor de familia sa și lor le e dor de el, iar reîntâlnirea se transformă într-o petrecere. Însă există alte legături mai directe cu autori celebri. De exemplu, pe îngrijitorul grădinii zoologice îl cheamă Domnul K., o aluzie directă la personajul lui Franz Kafka din Castelul. În acceași măsuă, cartea este tributară filmelor animate Disney, mai ales Pinguinii din Madagascar, la care face referință directă.

Prin Puf, pinguinul cel rătăcit, Roxana Truță a adăugat literaturii un personaj ușor de îndrăgit, iar cu Cristi, copilul pistruiat și timid, copiii se pot identifica ușor. Cartea este scrisă într-un stil simplu și cinematografic, povestea curge natural și nu plictisește. Puf, este este o carte de debut reușită pe care o recomand fără ezitare.

Cartea este disponibilă și în limba maghiară.

Pe blogul personal al autoarei găsiți și poveste scrierii acestui volum.  

Titlu: Puf, pinguinul rătăcit. O poveste de Crăciun
Autor:
Editura: Kreativ
Număr pagini: 32
An apariție: 2016

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 221