Conform calendarului tradițional, pe 1 Mai majoritatea românilor sărbătoresc Armindenul.
De asemenea, pe 1 Mai se ține Ziua Pelinului şi Ziua Beţivilor. E o sărbătoare cu dată mobilă, pe 1 Mai celebrând-o doar transilvănenii, bănățenii și moldonenii. În Țara Lăpușului Armindenul se ține de Rusalii iar în Muntenia și Oltenia de Sf. Gheoghe. Armindenul e sărbătoarea populară a Începutului de Primăvară. E consacrată naturii renăscute, energiei vitale a vegetaţiei şi animalelor pentru prosperitatea celor vrednici.
De Armindeni, agricultorilor le este interzis să muncească ogoarele, pentru a obține din belșug roadele câmpului și pentru a evita ca grindina și seceta să se abată asupra acestora. Se spune că astăzi nici măcar rândunelele nu își lipesc cuibul. Armindenul e celebrat și pentru odihna pământului și sănătatea dobitoacelor din gospodărie. De aceea animalele nu sunt puse la jug. Nerespectarea interdicției de către gospodari conduce la moartea animalelor şi la distrugerea recoltelor. Gospodinele nu lucrează pentru a feri comunitatea în care trăiesc de invazia insectelor și vacile de vrăjitoarele ce vor să le fure mana laptelui.
Pe 1 mai, acela care se spală pe faţă cu rouă, va fi sănătos tot anul. În zorii zilei e benefic să te plimbi în aer proaspăt pentru a fi puternic tot anul. Deși e interzisă cu desăvârșire munca la câmp, e și cel mai prielnic moment pentru a fi plantate seminţele de pepeni, de castraveţi şi de fasole.
La porți, la stâlpii caselor și la intrarea în adăposturile dobitoacelor se pun ramuri verzi de fag, stejar ori salcie pentru îndepărtarea strigoilor. În Transilvania și Banat, acestea stau atârnate până la seceratul grâului. Când gospodina coace prima pâine din noua recoltă, aprinde focul în cuptor cu armindenul.
Pe alocuri, de Armindeni se petrece Bătutul Mărțișorului. E o petrecere câmpenească, cu prilejul căreia se scoate din piept sau se dezleagă de la mână mărțișorul prins pe 1 martie și se agață de ramura unui pom înflorit. Dacă plouă astăzi, urmeză încă 40 de zile cu precipitații abundente. Cu bănuțul de argint primit în dar de Mărțișor, femeile cupără vin pentru pe cei care le-au dăruit amulete protectoare împotriva Marțolei.
În Moldova, Muntenia și Bucovina, izolat, românii fac Maiul. Neamurile și vecinii se întovărășesc, tocmesc lăutari şi ies la iarbă verde. Flăcăii își pun liliac înflorit la pălărie și petrec cu fetele de măritat, sub ochii comunității. Joacă şi îşi fac urări de bine și de sănătate. Injurăturile sunt absolut interzise. Sacrifică miei și păsări, apoi încing grătarele. Consumă caş, ceapă, friptură. Beau vin roşu sau rachiu amestecat cu pelin, pentru a le înnoi sângele și curăța trupul. Se cinstesc și se veselesc împreună, până se cherchelesc bine. Și cântă: Frunză verde de pelin,/Iată-ne Doamne la Arminden,/Beau mesenii și mănâncă/Și de ciumă nu li-i frică! (S.Fl.Marian, 1899:)
Datorită petrecerilor date de 1 Mai, sărbătoarea a primit și numele de Ziua Bețivului. 1 Mai este și Ziua Pelinului. Fiind o plantă magică protectoare împotriva duhurilor malefice, astăzi e purtată în sân și e pusă pe mese. Ziua Pelinului e și un moment de bun augur pentru ca nevestele să-l culeagă și să îl strecoare în vinul soților pentru a-i lecui de excesele bahice. De asemenea, pelinul e purtat la pălărie de gospodari pentru ca vinul de anul trecut să nu facă floare și viile să rodească din abundență în noul an. Astfel, 1 mai tradițional e un prilej de voie bună și bucurie, ca orice sărbătoare în care nu se muncește, conform legii. Mai coincide cu Ziua Internațională a Muncii și cu prăznuirea Sf. Prooroc Ieremia.
