Vechiul oraș imperial – Yasunari Kawabata

vechiul-oras-imperialDacă vi se face vreodată dor de romanele interbelice românești, de seninătate și de timp care trece încet, de drame din lucruri mici și oameni care-și oferă respectul fără să conteste vreun gest, v-am găsit un corespondent asiatic, postbelic.

Vechiul oraș imperial, roman scris de Yasunari Kawabata în 1962 și publicat la editura Humanitas Fiction în 2015, la , vorbește despre viața locuitorilor dintr-un Kyoto încondeiat cu flori de cireș și sărbători, zei și festivaluri. Frumusețea orașului este povestită prin ochii lui Chieko, fiica unui țesător de chimonouri, care-i mereu ușor tristă, melancolică și iubită de fiul unui țesător de obi-uri, pe care-l ține la distanță cu eleganța ce pare a-i caracteriza pe toți niponii. În timpul uneia dintre sărbători, Chieko zărește o tânără care-i seamănă foarte mult și află curând că este sora geamănă de care fusese despărțită la naștere – Naeko lucrează într-un sat și duce o viață mult mai grea decât a ei, dar se bucură sincer de fiecare vizită a surorii recent regăsite.

– Pentru că te-am văzut crescând de când erai în fașă, te iubim mai mult ca pe ochii din cap, dar ne vom strădui s-o iubim la fel și pe ea. Pentru că sigur seamănă cu tine, trebuie să fie o fată bună. Adu-o aici. Acum douăzeci de ani gemenii erau considerați semn rău, dar acum astfel de prejudecăți nu mai înseamnă nimic (…).
– Tată, îți mulțumesc din suflet, dar fata aia, Naeko, n-o să vină în niciun caz la noi, a spus Chieko.
– Și de ce nu?
– Pentru că nu vrea să-mi umbrească fericirea. (p. 171)

Aș putea defini romanul ca unul foarte discret. La suprafață, cel puțin în prima jumătate a romanului, pare că scopul poveștii este, de fapt, de a prezenta numeroase sărbători și tradiții ale vechiului oraș. Trebuie să fii foarte atent la nuanțe ca să poți înțelege puterea sentimentelor personajelor. Chieko trăiește constant cu drama de a fi un copil înfiat și de a nu-și cunoaște părinții adevărați. În plus, se îndrăgostește de Shin’ichi și pare că și el de ea, dar tatăl ei ar prefera s-o vadă cu Hideo, urmașul familiei țesătorilor de obi, ca să poată duce mai departe afacerea familiei. Un alt fir tensionat este istoria ei de familie. Se știe adoptată, dar abia acum își regăsește sora geamănă (de fapt, e găsită de ea) și se vizitează de câteva ori. Naeko își dorește doar s-o cunoască și nu vrea să se mute cu sora ei, în oraș, deși ambii părinți adoptivi și-ar dori să le aibă pe amândouă în casă. Fata de la țară e foarte înțeleaptă, în ciuda educației pe care cealaltă a primit-o, și se consideră o himeră în lumea lor, mai ales când Hideo îi propune să se căsătorească – cerere pe care ea o refuză, fiind convinsă că bărbatul alege asta doar pentru că-i seamănă lui Chieko.

– O himeră frumoasă nu suferă niciodată, nu-i așa?
– Nu e neapărat așa, a spus Chieko într-un sfârșit.
– Pe himeră nu o poți lovi sau călca. Ea nu se poate destrăma decât de la sine.
– A, da? (…) Dar chiar există himere?
– Chiar aici… a zis Naeko atingându-i lui Chieko pieptul.
– Eu nu sunt o himeră, sunt sora ta geamănă. (p. 177)

kawabataEste abandonată, pe de altă parte, situația tatălui-țesător. Este un soi de avangardist, care se retrage într-un templu pentru a găsi inspirația noilor modele de chimonouri. Este, de altfel, și un prieten vechi de-al gheișelor. Ține foarte mult la familia sa și pare un tată și soț grijului, fiind însă bolnăvicios și ușor de plictisit. Spre final, povestea lui e uitată și nu mai poți afla ce se întâmplă cu el, deși intriga promitea. De altfel, comportamentul lui Naeko pare cumva forțat. Recunosc, nu știu prea bine cum gândesc niponii. Dar, în fața oportunității de a locui cu sora geamănă, într-o casă frumoasă din oraș, oare câte fete ar refuza? Consider că cel mai mare neajuns al acestui volum este, totuși, faptul că ceea ce pare a fi intriga (prima întâlnire a celor două surori) apare după jumătate de volum – între timp, flori de cireș, plimbări prin parc și obi-uri cadou – și dezechilibrează firul epic și atmosfera generală.

Vechiul oraș imperial este un oraș al tradițiilor și al sărbătorilor – volumul e darnic în a oferi detalii despre evenimentele parfumate care au loc aproape în fiecare zi. Pare că și oamenii păstrează din eleganța acelor timpuri vechi, în care dramele personale nu-s furioase, dar, de multe ori, nici împărtășite altora. Vă recomand volumul lui , deținător al unui Premiu Nobel pentru Literatură, dacă vă doriți un roman din aerul căruia să nu vreți să ieșiți, ușor primăvăratic, optimist și grațios.

Titlu: Vechiul oraș imperial
Autor: Yasunari Kawabata
Editură: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducător: Anca Focșeneanu
Apariție: 2015
ISBN: 978-973-689-954-6
Preț orientativ: 30 lei

Sursă foto 1, foto 2

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.