#TranslatingEurope: aliniere la standarde, în pasul piticului

O fi defect profesional, o fi o chestie înnăscută, n-aș ști să spun. Ce știu sigur e că, de ceva vreme, caut și găsesc din ce în ce mai intens nod în papură, în branșa mea, în spațiul literar, la mine în cartier, cam peste tot. La Workshop m-am dus cu cele mai bune intenții, dar tot am de cârtit pe ici, pe colo. Forumul Traducerilor 2016 ( Workshop), eveniment organizat de Asociatia Firmelor de Interpretariat si Traduceri din Romania, în colaborare cu Antena Direcției Generale Traduceri a Comisiei Europene (Reprezentanța Comisiei Europene în România) și cu APIT – Asociatia Profesionala a Interpretilor si Traducatorilor, a avut loc vinerea trecută, la Reprezentanța Comisiei Europene în România. Recunosc că mă așteptam ca vântul să bată mai mult spre interesele și problemele firmelor. Nu știu dacă ați apucat să urmăriți evenimentul online (da, e un an bun pentru idei de comunicare în domeniu), dar a fost zi plină și pentru .

forumul-traducerilor

A treia ediție a Forumului a stârnit agitație printre și firme de traduceri, cele 100 de locuri s-au ocupat rapid, s-au iscat câteva discuții, România a venit cu ideea excelentă de a transmite întregul eveniment online, abia am prins un loc în sală și mă felicitam în gând pentru viteza de reacție. Am realizat în ziua evenimentului că se dă repede ce se dă gratis, să fie acolo, dar „pasionații” și-au rezervat niște locuri la un eveniment anual la care nu au apărut și nu și-au rupt câteva minute să anuleze rezervarea și să lase loc altor interesați, care ar fi avut ocazia să interacționeze cu profesioniști din domeniu. Am zis că e articol de cârcoteală, mă țin de cuvânt.

Câteva chestii interesante:

În primul rând, anul trecut a fost publicat standardul european de calitate ISO 17100, care-l înlocuiește pe vechiul EN 15038 și pe baza căruia „un furnizor de servicii de poate demonstra conformitatea serviciilor de la standardul ISO 17100:2015, precum și capabilitatea proceselor și resurselor sale de a oferi servicii de care îndeplinesc cerințele clienților și alte specificații aplicabile”.  Standardul e în curs de , în curând se va aplica și în România, ceea ce ar putea însemna următoarele: firmele de și persoanele fizice autorizate ar putea obține certificarea ISO specifică domeniului, care atestă calitatea serviciilor (cu audit și tot tacâmul), calitatea traducerilor nu ar fi mai certificată pe orice domeniu și pe orice textuleț cu ștampila Ministerului Justiției, ceea ce e, ORICUM, aberant pentru că ștampila nu atestă calitatea traducerii. Să ne potolim puțin, ștampila Ministerului atestă faptul că, alb pe negru, ce scrie în , scrie și în original, ceea ce nu are nicio legătură cu acuratețea terminologică, calitatea serviciilor șamd. Clientul s-a obișnuit să ceară „cu ștampilă” pe orice, Ministerul știe că există pe piață această falsă exigență, de unde și distracția din ultimii ani, din branșă, în relația între traducători și Ministere (Cultură și Justiție). Apropo de asta, m-am distrat un pic ascultându-l pe domnul Victor Blănaru, din partea Ministerului Culturii, Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), cum își căuta cuvintele când Monika Popiołek (reprezentant EUATC, Varșovia) și-a exprimat nedumerirea legată de necesitatea certificărilor, în condițiile în care există un standard de calitate aplicabil.

M-a fascinat cât de rupt de realitatea pieței la nivel național și european este Ministerul Culturii, în privința mecanismelor curente. Am rămas cu gura căscată când l-am auzit pe Victor Blănaru replicând senin și ușor naiv că nu înțelege „unde e întoarcerea în timp”, când Monika Popiołek a intervenit cu mențiunea că sistemul de certificare din România este semnul unei întoarceri în timp, în condițiile în care există standarde de reglementare la nivel european pentru o profesiune liberală, sufocată de sistemul birocratic românesc.

proofreadÎn al doilea rând, ascultându-l pe Peter Reynolds, consultant și trainer la TM-Global, un fel de guru al instrumentelor de asistată, am realizat că domeniul se va modifica masiv în următorii ani și că rezistă cine ține pasul. În teorie. În practică, treaba stă cam așa: viitorul sună bine pentru traducătorii care lucrează cu firme de traduceri dispuse să le ofere cursuri de instruire și acces la instrumente de asistată, cum sunt memoQ, Trados sau Wordfast pentru că, în continuare, prețurile licențelor sunt relativ prohibitive (cea mai ieftină licență ar fi cea pentru Wordfast Classic, 400 de euro). Viitorul aparține instrumentelor de asistată și post-editării după traducerea automată, pentru că tendința confirmată atât de traducători, cât și de firmele de este cea a traducerilor în cantitate mare, rapide, la prețuri mici.

Datele sondajului efectuat de (409 respondenți, atât firme de traduceri, cât și liber-profesioniști) și prezentat George Papadopol (fondator și președinte al Asociației Profesionale a Interpreților și Traducătorilor) mi-au confirmat cam ce știam despre piața traducerilor din România, despre starea traducătorilor liber-profesioniști, despre accesul (de până acum și de acum încolo) la branșă și despre cât de „tehnologizat” este traducătorul. Există o inflație de traducători de limba engleză (mulțumesc Ministerului de Justiție, pe această cale, care a emis autorizări pe bandă rulantă, pe criterii care nu au legătură cu abilitățile traducătorului), utilizarea instrumentelor de traducere asistată este departe de un nivel relevant pentru un progres al domeniului, afilierea la asociații de traducători este redusă  și ea, traducătorii din România lucrează destul de puțin pe piața internațională de servicii. Per total, din ce am văzut/auzit, lucrurile stau cam așa: suntem cam în urmă tehnologic, prețurile sunt mici, relațiile cu instituțiile statului nu-s nici ele cele mai fericite, nu știm că există asociații care ne susțin drepturile, iar dacă știm de ele, nu prea avem încredere. Limitare, apatie, teamă, blazare.

14690870_981383421971154_4100629413660431661_n

Refuz să cred că lucrurile rămân suspendate în starea asta și mizez pe faptul că evenimente de tipul Forumului vor fi mai dese, că interesul pentru ele va crește la nivel național. Mizez pe faptul că vom evolua până la punctul în care comunitatea traducătorilor va avea membri informați în privința legislației care îi privește, în privința tehnologiilor de traducere și a standardelor de calitate din domeniu.

Ce mi-a plăcut atât de mult, încât nu am nimic de cârtit: să-l ascult pe Viorel Florean (Comisia Europeană, Direcția Generală Traduceri, Bruxelles) povestind despre platforma CEF.AT, pe care o va utiliza Comisia Europeană pentru ca serviciile publice să devină cu adevărat multilingve, prezentarea oferită de Vlad Radulian (V&V Traduceri, București) pe tema subtitrărilor, acest univers fascinant al lucrurilor multe spuse în câteva zeci de caractere, Florin Zori de la Asco, vorbind despre inserția (reală) a studenților, prin colaborări între firmele de traduceri şi catedrele de Limbi Moderne Aplicate din patru Universități din România (pentru studenții care vor să devină traducători ar trebui să scriu un material separat, un soi de ghid de utilizare a meseriei de traducător, care e frumoasă rău, dacă e făcută cum trebuie).

Pentru traducătorii literari, față de care am un respect enorm – chiar dacă nu recunosc, traducătorii din zona specializatelor ȘTIU câtă muncă presupune traducerea literară – în sondajul -ului, editurile nu sunt niște clienți prea plăcuți. Am zis să știți că știm.  🙂

Bun, v-am dat material de gândire, adaug și câteva link-uri utile: aici puteți asculta toate prezentările de vineri, professional-translations oferă cursuri de instruire în utilizarea Trados, pe site-ul AFIT găsiți detalii suplimentare cu privire la Forumul Traducerilor și evenimente similare, aici intrați pentru informații utile referitoare la domeniu și dacă vreți să deveniți membri ai APIT.

Enough for today. Spor la tradus.

Andreea

Sursa foto, de la eveniment, aici. Acest material este posibil datorită Gabrielei Ristici, colega mea de breaslă, parterneră de documentare.

Notă:

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 167