Roy Lewis – Cum l-am mâncat pe tata

0104Cum-l-am-mancat-pe-tata-BP2013-800pxTrei lucruri m-au convins să citesc această carte: este scrisă de un britanic, are un titlu insolit care mi-a plăcut din prima și este tradusă de unul din autorii mei preferați, Radu Pavel Gheo. Nu îmi imaginez că acesta ar putea traduce cărți slabe și am mare încredere în gusturile lui. Într-adevăr, cartea e tradusă impecabil și este de un extraordinar. Nu sunt evoluționist, nici progresist, dar trebuie să recunosc că construiește, pe această temelie, un fir epic care m-a ținut lipit de carte de la început până la ultima pagină. Cum au observat unii recenzenți ai cărții, chiar dacă acțiunea este plasată în plină preistorie, în epoca de început a omului, uneori avem impresia că autorul scrie despre timpul prezent. De multe ori chiar folosește, în mod destul de ciudat, expresii sau termeni pe care un om preistoric nu ar avea cum să îi știe, fiindcă nici nu existau încă, dar probabil că astfel autorul a considerat că poate comunica mai bine cu cititorii moderni. Eu cred că astfel strică puțin senzația de autenticitate, însă adaugă o doză de . De exemplu, personajele cărții știu foarte bine în ce eră geologică preistorică sunt: imediat după mezozoic, cu toate că nu ar avea de unde să știe aceste lucruri. Totuși, cum am zis, aceste mici scăpări nu deranjează atât de tare, ba chiar întăresc ideea de ficțiune.

Din când în când, în timpul lecturii unui roman, putem uita că ceea ce citim este ficțiune și autorul ne mai scutură puțin și ne aruncă înapoi în realitate. Interesant este că, de multe ori, putem recunoaște în problemele omului preistoric conturat de , propriile noastre probleme, fapt care dovedește că oricât de evoluați am fi, de anumite probleme tot nu putem scăpa. De exemplu, tot timpul ne vom dori un loc mai bun în care să locuim, vecini mai buni, hrană mai bună, un trai mai bun în general. Sunt câtva episoade comice în care femeile clanului își doresc să se mute în peșteri mai spațioase și îi bat la cap pe bărbați pentru a le îndeplini dorința. Pentru a scăpa de gura acestora, bărbații își iau inima în dinți și se duc să alunge dintr-o peșteră câțiva urși pentru a se muta ei cu familiile lor acolo. Ușii nu se dau plecați, dar focul îi convinge că e ceva necurat și o iau la sănătoasa. Odată instalate acolo, femeile nu prea mai merg la vânătoare, stau mai mult acasă, fac curățenie, au grijă de copii și unul din bărbați are un acces de misoginism preistoric, el decretând că „Locul femeii e în peșteră”.

Romanul, după cum am văzut, are în centru povestea unei familii numeroase. Tatăl este prototipul vizionarului care tot timpul își dorește ceva mai mult, caută, se zbate, nu e mulțumit cu ceea ce îi oferă prezentul și tot timpul spune că omenirea evoluează prea lent. El își dorește ca urmașii lui să  trăiască într-o lume mai bună. Astfel că descoperă focul, pe care inițial îl ia dintr-un vulcan. descoperă apoi cum să facă focul, încurajează artele frumoase (atunci când unul din copii desenează umbra unui animal pe peretele unei peșteri, el este încântat și ajunge la concluzia că este un pas important în evoluție), încurajează științele (un alt copil e pasionat de biologie, altul de geologie etc.) și tot timpul este preocupat de viitor. Opusul lui este un frate de-al lui, numit în carte unchiul Vanea, care din contră, refuză progresul, se teme de foc, continuă să trăiască în copaci, dar e puțin cam ipocrit fiindcă în timp ce critică mâncarea gătită, înfulecă ciolane și în timp ce critică focul, se încălzește la el cu mare plăcere, mai ales în nopțile geroase în care trece pe la ei în vizită, fiindcă se afla în zonă. Numeroasele lor certuri sunt de un comic fantastic, argumentele lor pro și contra sunt inteligente și la dezbateri iau parte cam toți membrii grupului, inclusiv femeile.

Există și un alt personaj, unchiul Ian, care călătorește foarte mult și lipsește pentru atât de mult timp încât nimeni în afară de soția sa, mătușa Angela,5829393 nu mai crede că e în viață. Totuși, el revine și spune povești incredibile despre cum au evoluat oamenii în diferitele zone: în Africa, în China, în India și multe altele. Un pas important în evoluție este decizia tatălui de a își însura copiii cu femei din alte triburi, pentru a mai amesteca puțin genele. Episodul în care băieții le cuceresc pe aceste fete este, de asemenea, incredibil de comic și este, după mine, unul din vârfurile acestui roman. Autorul sugerează că ritualul de cucerire nu s-a schimbat în mod semnificativ, femeile se fac că nu observă ce se întâmplă, băieții se umflă în pene și din când în când câte una se mai împiedică în timp ce fuge și ca prin minune este prinsă de teribilul băiat, care totuși este apreciat ca fiind drăguț și puternic.

Chiar dacă la prima vedere putem crede că romanul este neserios și ușurel, odată ce înaintăm în lectură realizăm că nu este chiar așa. Chiar dacă acțiunea este destul de simplă, este admirabil felul în care și-a organizat autorul subiectul în așa fel încât să prezinte atât momente ale evoluției lumii, cât și evenimentele din interiorul unui grup. Pe măsură ce tatăl tot descoperă lucruri, grupul se schimbă, mentalitatea se schimbă și autorul sugerează aceste schimbări foarte abil, fie prin dialoguri, fie prin acțiune propriu zisă, mai niciodată nu le descrie în mod direct. Și aici se vede talentul lui Roy Lewis, iar într-adevăr, cartea aproape că se citește pe nerăsuflate. Înainte de final trebuie să spun că în carte nu este vorba despre canibali, o să vedeți singuri de unde vine titlul acesta insolit și foarte atrăgător. Cum l-am mâncat pe tata este în mod cert una dintre cele mai amuzante cărți citite de mine în ultima vreme și în mod clar este o lectură care vă va însenina și mai mult zilele de vacanță.

Titlu: Cum l-am mâncat pe tata sau Omul evoluției
Autor: Roy Lewis
traducere de: Radu Pavel Gheo
Editura: Polirom
An apariție: 2016

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 227