Recomandare noir: „Ucigașul din mine”, Jim Thompson

Simplu, logic și terifiant sunt primele cuvinte care îmi vin în minte pentru a descrie succint „”. Autorul, Jim Thompson (27.09.1906 – 07.04.1977), reușește să se distingă de predecesorii săi, Dashiell Hammett (The Maltesse Falcon, The Glass key), James M. Cain (The postman always rings twice), Raymond Thornton Chandler (The long goodbye), prin prezentarea personajelor în forma lor brută, necizelată, descrierea agoniei victimelor, dar și prin localizarea crimelor. Deși nu a fost una din cărțile de debut, „” a descătușat o forță creativă uriașă, Thompson ajungând să publice între 1952-1954 aproape zece romane noir, o parte dintre acestea fiind și ecranizate: Pop. 1280 în 1981, The Getaway în 1972, 1994, The killer inside me în 1976, 2010, A hell of a woman 1979 s.a.m.d.

E prima dată când citesc acest gen, noir sau ”hardboiled”, dar nu m-am putut abține să mă întreb „oare va fi pe măsura așteptărilor?”, bookpic-ucugasul-din-mine-37888„să fie atât de noir acțiunea și în ce sens?”. Răspunsul a venit rapid din primele pagini citite… este genial!!! – cu mențiunea că povestea este spusă de un criminal cu presupuse tulburări psihice. De ce genial? Simplu de argumentat, cel puțin din punctul meu de vedere: narațiunea este la persoana I, ceea ce antrenează şi determină cititorul să fie implicat în acțiune, subiectul este simplu de urmărit, logica argumentelor, dar și trăirile interioare ale criminalului amplifică curiozitatea cititorului. Un alt lucru care m-a impresionat este naturalețea și ușurința cu care autorul creează limbajul personajelor și scenele de violență.

“Nu, păpușă am zis printre dinți. N-am de gând să îți fac nici un rău. Nici nu mi-ar trece prin cap să-ți fac rău. Am de gând doar să-ți încing curul de să-ți ia foc.

Mi-am scos cureaua și am ridicat-o deasupra capului…

Nu știu cât a durut până m-am oprit, până mi-am revenit în simțuri. Tot ce știu este că brațul mă durea al dracu’ de tare, că fundul ei era tot o vânătaie și că-mi pierdusem mințile de speriat ce eram.” (pag. 14)

“Dar, Lou… n-are nici un sens ce spui. Cum aș putea să fiu moartă când…

Simplu, am răspuns și i-am ars o palmă.

Și nici atunci n-a priceput.

Și-a dus mâna la fața  și s-a frecat încet.

Mai… mai bine te-ai abține să faci asta acuma, Lou. Am de călătorit și…

Nu pleci nicăieri, păpușă, i-am spus  și am plesnit-o iar.

Și în sfârșit a înțeles.

Am lipit-o cu spatele de perete, continuând s-o pocnesc, și era de parcă zdrobeam un dovleac.” (pag51)

Fiul unui doctor local (decedat), Lou Ford, lucrează ca ajutor de șerif în Central City. Fiind un orășel mic din Texas, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, iar infracțiunile sunt rare, Lou se prezintă ca un tip răbdător, atent și plictisitor. Acesta nu poartă armă sau baston, preferă să îi facă pe borfași „să asculte de glasul rațiunii.(pag 5)” ceea ce în ochii comunității îl face „de treabă” și “îi faci și pe  alții să fie așa”(pag.6). Însă problemele încep să apară, când șeriful Bob Maples, îl roagă pe Lou să alunge din oraș o prostituată pe nume Joyce Lakeland. În urma vizitei, între cei doi se leagă o relație, prin care comportamentul său psihotic, “boala”, așa cum o denumește el, este treptat eliberat.

Pe măsură ce acțiunea se desfășoară, Lou ne dezvăluie trecutul său; astfel, facem cunoștință cu fratele său adoptiv, Mike, care îl surprinde violând o fetiță de nici trei ani și suportă pedeapsa în locul său. Eliberat după executarea sentinței, Mike reușește să se angajeze ca inspector de șantier unde își găsește și sfârșitul, căzând de pe grinda până la subsolul clădirii. Din punctul de vedere al lui Lou, accidentul ar fi fost cauzat de către Chester Conway, unul dintre cei mai influenti și bogați oameni din oras. Motivul pe care Lou îl consideră veridic este dezacordul  lui Mike în ceea ce privește planurile arhitecturale ale clădirii, dezacord care ar fi produs magnatului pierderi de câteva sute de mii de dolari.

Inițial, subiectul cărții pare a fi răzbunarea mult așteptată a lui Lou, înscenată ca o crimă dublă  între Elmer, fiul lui Conway, și Joyce. Aparent, aceasta a fost doar începutul unei serii de crime pe care eventual Ford o va scăpa de sub control. Apariția sa la fiecare crimă începe să ridice semne de întrebare în mintea procurorului Simon Baker, suspectându-l pentru uciderea lui Amy Stanton, viitoarea sa soție, a unui muncitor de pe o sondă petrolieră și a lui Johnnie Pappas. Deși planificarea detaliată și uciderea posibililor martori îl ajută pe Ford să evite închisoarea, pe baza lipsei de dovezi fizice, aceasta nu este îndeajuns pentru a-l salva de la internarea într-un spital de psihiatrie. Pe durata internării, procurorul încearcă să-i creeze mustrări de conștiință prin proiectarea pozelor cu victimile sale, însă talentul actoricesc de care dă dovadă, stăpânirea de sine, gândirea rațională și planificarea minuțioasă a fiecărui pas îl ajută să depășească aproape orice etapă, fără prea mult efort.

„O mulțime de psihiatri destul de isteți fuseseră prostiți de indivizi ca mine și nu le-o puteți lua în nume de rău. Pur și simplu nu prea există material cu care să lucreze, știți ce spun? S-ar putea să avem boala, afecțiunea; ori s-ar putea să avem doar sânge rece și să  fim al dracului de inteligenți; ori poate că nici nu suntem vinovați de ceea ce se presupune că am facut . Oricare dintre aceste trei situații ar putea fi adevărată, fiindcă simptomele pe care le prezentăm se potrivesc cu oricare dintre eleAșa se face că Oscioare nu m-a sâcâit deloc. Nimeni nu m-a sâcâit. Pag218”

Finalul de care are parte Lou este demn de „Ucigașul din mine”. Aleg să nu dezvălui ultima scenă, doar pentru a crește suspansul și curiozitatea cititorilor, dar vă pot spune că pune în evidență trăsăturile lui de criminal:  tulburări de personalitate comparabile cu cele ale lui Dr Jekyll și Mr Hyde, violența crimelor și suferința victimelor, comparabile cu cele produse de Hannibal Lector (mai puțin partea științifică), dar și trauma emoțională pe care o suferă persoanele apropiate, moartea șerifului Bob Maples.

Pentru cei care sunt împătimiți ai genului crime sau noir, care vor să afle modul de gândire și acționare al unui criminal, dar și redefinirea sintagmei “plăcere vinovată”, o recomand cu notă maximă 5/5, avertizându-vă că nu vă veți putea dezlipi de „Ucigașul din mine”.

Titlu: Ucigașul din mine

Editura: . Colecția  BLACK Pocket

Anul apariției: 2014

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Marian Cristian Butnaru

Marian Cristian Butnaru
Am terminat Facultatea de Fizică. Îmi place muntele și citesc din pasiune.