Ralph Bakshi și animația underground – Partea a IV-a – Restul pachetului

Am ajuns și aici. Acesta este ultimul articol din seria despre . Am început acum câteva săptămâni cu o prezentare a maestrului, am vorbit despre primul său pas și am continuat cu una dintre cele mai importante realizări ale sale. Iar acum vom vorbi despre celelalte titluri realizate de el, în speranța că le vei găsi destul de interesante încât să arunci măcar o privire.

  1. Heavy Traffic (1973)

După imensul succes critic și comercial al primului (său) film animat marcat cu X de MPAA, Fritz the Cat, Bakshi a hotărât să continue cu un concept original (Fritz the Cat fusese inspirat dintr-o bandă desenată de Robert Crumb). Așa s-a născut filmul Heavy Traffic. Un amestec de imagini live-action și , folosind o mașină de pinball pentru a face trecerea simbolică de la cadru la narațiune-în-narațiune, Heavy Traffic continuă să promoveze aceleași idei ca și Fritz the Cat și să se adâncească și mai tare pe teritoriul periculos și plin de glume nesărate pe care acesta din urmă doar îl tatonase.

carole

Atrăgătoarea, dar viciata Carole.

Personajul principal este un tânăr pe nume Michael Corleone (fără glumă, numele este ales intenționat pentru a sfărâma simpatia oamenilor pentru gangsteri, așa cum actori ca Pacino și DeNiro au construit-o), care își duce existența în New York-ul rău famat, crescut într-o familie în care valorile nu sunt la mare cinste. Prietenii lui sunt personaje din lumea subterană: Carole, o chelneriță negresă, este cea care prezintă cel mai mult interes pentru Michael. Dar între ei stă Shorty, bătăușul, iar Snowflake, prietenul lor, este un travestit lipsit de scrupule. Lumea este rea și plină de prejudecăți în jurul lui Michael. Împreună cu Carole, încearcă să scape de ura și scârba tatălui său rasist (care chiar pune un preț pe capul fiului, pentru rușinea cauzată de relația acestuia cu o negresă), dar viața pe cont propriu se dovedește a fi puțin mai mult decât cei doi pot duce.

Despre nu voi vorbi aici prea mult. Filmele lui Bakshi trebuie văzute ca să crezi că sunt cu adevărat reale. Animația este îndrăzneață, foarte îndrăzneață, deși paleta coloristică tinde să devină greoaie. Totuși, dacă iei în considerare ce se dorea să se realizeze, descoperi că toate sunt în ton cu ideea generală a peliculei.

Povestea, departe de a fi inovativă, se bucură totuși de un tratament nou. Este un caleidoscop de personaje independente și interdependente, fiecare trasat perfect și scos în evidență prin atitudine și limbajul brutal de sincer, dar totuși legat de restul personajelor cu care împarte lumea.

Deși a primit un X-rating (asemeni lui Fritz the Cat), Heavy Traffic a fost și el un enorm succes critic și comercial, iar acesta (faptul e a avea două filme consecutive care erau succese financiare) era un record deținut până acel moment doar de către Walt Disney. Heavy Traffic este considerat până în ziua de astăzi drept unul dintre cele mai importante filme animate.

  1. Coonskin (1975)

Acesta este un pic mai complicat. Încă dinainte de a fi lansat, filmul s-a luptat cu controversele izbucnite din faptul că a fost atacat de Congresul Egalității Rasiale, pe motive că era considerat de către ei ca fiind o peliculă îndopată cu stereotipuri și idei rasiste.

Pe scurt, Coonskin este, ca și Heavy Traffic, un film care combină imaginile live-action cu animația, iar povestea lui se referă la un trio format dintr-un iepure afro-american, o vulpe și un urs care, împreună, devin figuri proeminente în ierarhia crimei organizate din Harlem. Pe durata filmului, se întâmplă cam ce te-ai aștepta de la o asemenea premiză. Practic, Coonskin e un cocktail format din The Godfather, Scarface, Goodfellas și orice alt film cu gangsteri la cere te-ai putea gândi.

coonskin

Coonskin. Scenă ilustrând violența filmului și utilizarea iconografiei rasiste.

Filmul face uz masiv (și nu prea subtil, ca să fiu sincer) de simboluri pentru caricaturiza și critica atitudinea societății vremurilor respective față de evrei, negri și gangsteri, printre alți. Totuși, același Congres al Egalității Rasiale a încercat din toate puterile să oprească distribuirea acestui film pe scară largă, din motive deja descrise. La momentul în care Coonskin a ieșit pe piață, părerile au fost împărțite, dar la momentul actual, este considerat unul dintre cele mai bune și mai importante filme de animație făcute vreodată, și mulți (inclusiv Bakshi) susțin că este cel mai bun film al regizorului.

  1. Wizards (1977) și Fire and Ice (1983)

Wizards (inițial intitulat War Wizards – titlul a fost schimbat la cererea lui George Lucas, pentru a nu intra în conflict cu propriul său film, Star Wars, care a ieșit pe piață în același an, și ca o favoare pentru a-l fi lăsat pe Mark Hamill să părăsească platoul de filmare al Star Wars-ului pentru a juca un rol în filmul lui Bakshi) este un film de animație a cărei acțiune se petrece într-un viitor post-apocaliptic, și descrie lupta dintre doi vrăjitori, unul reprezentând magia, iar celălalt forțele tehnologiei. Povestea este una despre lupta pentru putere dintre frați, despre armate de mutanți puse în mișcare de un vechi aparat de proiecție care scuipă imagini ale propagandei naziste și zâne îmbrăcate extrem de sumar. Nu voi da mai multe detalii, pentru că ar fi inutil. Filmul este o nestemată care trebuie apreciată în direct.

Demn de menționat este faptul că, neputând să termine scenele de luptă din punctul culminant al filmului, în bugetul aprobat de studioul de producție, Bakshi a plătit din propriul său buzunar pentru a putea transpune pe ecran viziunea pe care o avea în minte pentru acest film. Așa că a folosit tehnica rotoscopiei (aceeași pe care o va folosi în anul următor pentru The Lord of the Rings) pe imagini împrumutate din arhiva studioului sau din alte filme de război precum El Cid, Battle of the Bulge ori Patton.

wizards

Imagine din timpul scenelor de bătălie. Se poate observa (din nou, nu foarte subtil, dar eficient) felul în care Bakshi înțeapă cea mai grotescă armă: propaganda.

Rezultatul tuturor eforturilor s-a tradus într-un film de animație pe care nu îl simți deloc ca pe un film de animație, ci ca pe un amestec dulce-amărui de amintiri ale unor vremuri de mult apuse care, totuși, par dureros de prezente. Și dacă e să fiu corect, trebuie să recunosc faptul că Wizards a deschis drumul spre multe alte pelicule de gen (și nu numai), iar imaginile sale superbe care înfățișează spiritul grotesc al războiului la scară largă te vor bântui mult după ce filmul s-a terminat.

Mai adaug doar că filmul servește ca un comentariu asupra pericolelor evoluției tehnologice necontrolate, precum și asupra puterilor distructive ale propagandei. Mai sunt multe comentarii sociale pe acolo, dar te las pe tine să le descoperi.

Fire and Ice este un film născut din colaborarea lui Bakshi cu artistul grafic Frank Frazetta, creat din dorința de a exploata teritoriul fantasy/swords and sorcery, care devenise foarte profitabil la începutul anilor `80, mai ales în contextul filmelor precum Conan the Barbarian al lui Schwarzenegger.

Formula narativă este una standard: un prinț al magiei negre care, împreună cu enervanta de maică-sa, o regină la fel de dedicată relelor, ascunși în spatele unui zid de gheață, vor să asuprească lumea. Normal, din jungla tropicală de la sud de toate aceste dorințe se găsesc doi eroi înfășurați în piei de prădători care – împreună cu o prințesă ce poartă un microkini aberant și arată atât de bine că nu îți vine să crezi că asta e animație a anului 1983 – ajung până la pragul prințului de gheață, și îl înfrâng.

fire and ice

Afișul filmului, realizat de Frank Frazetta.

Animația este extraordinară și puternic personalizată (Bakshi a folosit și de această dată tehnica rotoscopiei), plină de nerv și parcă mai ageră și mai realistă decât înainte. Goliciune trupească, sânge și violență brutală fac din acest episod o piesă de rezistență pe care cei obișnuiți cu bulelile Disney nu o vor uita prea curând. Desigur, filmul nu e orientat spre un public tânăr.

Deși nu a fost atât de bine primit ca și restul filmelor lui Bakshi, Fire and Ice se regăsește (și el) pe lista celor mai importante filme de animație ale tuturor timpurilor.

Cam atât despre multele (deși nu sunt toate aici) și interesantele filme ale lui . Am încercat să ofer destule motive să te uiți la filmele lui, fără să dau prea multe afară din casă. Dacă am reușit sau nu, asta rămâne de văzut. Oricum, nu pot sublinia îndeajuns: omul este un adevărat pionier în multe aspecte ale muncii sale. Este el un geniu și un promotor al subiectelor sociale prea fierbinți pentru ochii și urechile majorității ? Eu zic: da. Fă-ți o favoare și vizionează câteva filme de-ale lui. Nu ai cum să fii dezamăgit de ele.

P.S.

Ultimul film al lui Bakshi este Cool World, o comedie neagră care combină imagini live action cu cele animate și se întâmplă să fie unul dintre primele filme în care Brad Pitt joacă un rol principal. Recunosc, filmul nu e extraordinar, dar își are momentele sale.

brad pitt cool world

Brad Pitt și versiunea animată a lui Kim Basinger, în Cool World

Surse foto aici, aici, aici, aici și aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Cosmin Leucuța
Ambasador & Editor SB @ Timișoara

este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest, Timișoara. Romanul său de debut, „Laptele negru al mamei” publicat la Editura Adenium în 2013 este primul din trilogia „Trei Culori: Negru”. În 2017 publică o culegere de proze scurte „Numele altora” la Casa de pariuri literare. S-a alăturat Concursului IDC ca membru al juriului în 2014 și din 2015 devine Ambasador SemneBune.

Număr articole publicate : 20