Mon Cabaret Noir la FNT

Mon Cabaret Noir este cel mai nou spectacol al lui . Când am văzut titlul în programul FNT, mi-am spus că trebuie să-l văd – „noir” mi-a sunat întotdeauna bine, așa că duminică seară m-am prezentat la Teatrelli cu arme și bagaje (pix, agendă și multe așteptări).

Această prezentare necesită JavaScript.

Spectacolul spune povestea Anitei Berber, femeia-androgină, plina de sexualitate, dansatoare actriță și scriitoare, născută în 1899 la Leipzig, care își face debutul grandios la doar 16 ani într-un cabaret din Berlin, ca la 19 ani să devină deja faimoasă pentru filmele în care a jucat și dansurile nud. Urmează căsătoriile, drama personală – pentru că Anita nu vrea decât să iubească și să fie iubită – orgiile, drogurile, alcoolul, o întreagă serie de abuzuri, finalizându-se cu o moarte prematură, la 29 de ani și o înmormântare săracă, la groapa comună.

, , si Ana Bianca Popescu și devin pe rând Anita, în atmosfera tipic burlescă a cabaretului interbelic. Pene, blănuri, sclipici, machiaj strident, desuuri, muzică, dans și, mai ales, depravare – you name it, you’ll have it. De la cap la coadă, e show până în pânzele albe, foarte bine conceput și jucat. Iar aici nu pot să nu le remarc pe – „fata clovn”, așa cum e percepută de public și pe care reușesc să sclipească un pic mai mult, în ciuda faptului că protagoniștii se susțin reciproc în mod constant și nimeni nu încearcă să iasă în evidență în detrimentul celorlalți.

Este un spectacol bun, poate chiar foarte bun, despre care aș putea spune că merită văzut. Dar… Pentru că aproape întotdeauna trebuie să existe și un „dar”… După ce am văzut și alte spectacole semnate de Răzvan Mazilu, printre care Cabaret, acum doi ani, tot la FNT, nu pot să nu mă întreb dacă Mazilu mai știe să facă și altceva. De la început până la sfârșit, am avut senzația déjà vu. Chiar dacă spectacolele spun povești diferite, până la urmă se rezumă la același lucru: drama starletei de cabaret, povestită la o scară mai mică sau mai mare (în funcție de numărul de actori și dimensiunea scenei). Același tip de decor, același dans, aceeași muzică – evident, de cabaret. Nimic nou sub soare. Nici o ieșire din tipare, nimic inedit. Parcă Mazilu s-ar autopastișa în mod constant și totul devine o înșiruire de clișee. Și iar, nu pot să nu mă întreb cu ce alt cabaret va veni la următoarea ediție FNT. Poate unul rouge?

Cei care nu au văzut Cabaret, cu siguranță vor fi încântați de Mon Cabaret Noir. Dar cei care l-au văzut, s-ar putea să plece, la fel ca mine, dezamăgiți. Eu am văzut doar un fel de Cabaret mai mic.

sursa foto: Mihaela Marin, arhiva FNT

Spectacol conceput de: Răzvan Mazilu
Texte de: , , Edith Piaf, Joe Jenčík
Distribuția:
Răzvan Mazilu

Ilona Brezoianu
Ana Bianca Popescu

Regia, coregrafia, concept scenografic, costume: Răzvan Mazilu
Decor, obiecte, afiș: Romana Topescu, Dragoș Trăistaru
Sound Design: Mihai Dobre, Gabriel Baruta
Light Design: Alin Popa

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Alexandra Mihalcea
Colaborator SB

Din 1991 a publicat poezie, proză scurtă şi articole în diverse reviste din ţară şi din străinătate şi pe site-uri literare. A debutat în anul 2006, cu volumul de poezie „Eva, Anno Domini 2005” (Curtea Veche Publishing) şi este prezentă în antologia „Ultima generaţie. Primul val” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2005). Iubește chitara și pictează.

Număr articole publicate : 21