Limba noastră-i o comoară/Locul ei, pe fundul mării. Povești despre limba română.

Limba noastră-i o comoară”, „cf, te-ay supy”, „achiesez la termenele stabilite și mă focusez pe o implementare a conceptului”. Iată trei exemple de registre stilistice în : limba literară, argoul și jargonul. Fiecare registru este specific unei categorii de vorbitori și este un instrument adecvat de analiză a caracteristicilor socio-culturale și profesionale ale respectivei categorii de vorbitori. Cam asta ar fi introducerea sobră a editorialului de astăzi, această zi importantă pentru cultura națională, Române.

Dar îmi amintesc (nu mă pot abține), versiunea neoficială a versurilor semnate de Alexei Mateevici, care circulă de ani de zile nestingherită și de care în continuare râd ca un copil bleg: „Limba noastră-i o comoară/Locul ei, pe fundul mării”. Și mi-o amintesc pentru că e expresia sinceră a lehamitei față de canonizarea sumbră a limbii române. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, dacă studiem un pic modul în care este privită și tratată , am putea înțelege alte câteva aspecte legate de modul în care au evoluat lucrurile la noi, ce importanță are educația pentru individ, cum privim și înțelegem cultura.

Fiți atenți aici.

Punctul 1. Cumințenia pământului a vrut să fie un exercițiu (cultural) de spirit civic, ceea ce într-un alt context socio-cultural ar fi fost o idee excelentă (mai puțin reclama aia înfiorătoare cu copiii la tren – ca moldovencele duminica, la barieră, îmbrăcate frumos, ca să citez gluma unui amic brăilean, pe seama mea). 10 pentru intenție. 4 pentru execuție. 2 pentru inadecvare (să zicem că secțiunea asta se numește „relevanța ideii”). Un astfel de exercițiu civic/cultural nu prea se aplică într-o țară în care există localități fără biblioteci, cinematografe, săli de teatru. Ce zic eu? În care există școli fără lumină. Cum poți să te aștepți la reușita unei campanii ce impune înțelegerea unui fenomen complex cum este fenomenul Brâncuși, când oamenilor le lipsesc instrumentele necesare pentru a avea o cultură de bază?

Punctul 2. Manuale alternative, gramatici și programe. Cred că de începutul sfârșitului mă plâng încă de pe 14193669_986066414844429_833819422_nvremea când eram eu în liceu, când profesorul de limba română nu știa cum să mai inventeze niște opționale cu care să ne salveze fundul. Programa de limba română prevedea un număr uriaș de ore de literatură, 1-2 ore de gramatică pe săptămână. Dacă ne-am fi luat după programă și după manualele oferite de Ministerul Învățământului, am fi picat pe capete la admitere. În schimb, noi făceam grilele de admitere de la Drept și Academie (cele mai grele, pe atunci, nu știu să se fi schimbat mare lucru). Nu știu să spun care a fost premisa Ministerului. Nu am înțeles niciodată de ce s-a considerat că a digera pe nemestecate comentarii și a canoniza literatură până la punctul în care devine insuportabilă este mai important decât a înțelege și stăpâni instrumentele limbii native. O abordare echilibrată, care ajută elevii (indiferent de profil) să înțeleagă algoritmii de funcționare ai limbii (da, am zis așa intenționat) și să aibă o imagine de ansamblu asupra literaturii, ar fi crescut implicit pofta de citit, credeți-mă, iar elevii de la profilurile de științe exacte ar fi înlocuit antipatia profundă față de literatură (în special față de literatura română), cu un sănătos obicei de a folosi în mod corect limba română și de a citi… de plăcere. Mi s-a confirmat, apropo, cu ocazia acestui editorial, că nu se mai face DELOC gramatică în liceu, nici măcar la clasele de filologie. 3 pentru intenție. 3 pentru execuție.  1 punct din oficiu, pentru inadmisibila inadecvare.

Punctul 3. Ce ne facem cu clasa de mijloc? În condițiile în care educația în genere și modul în care este abordată limba română sunt relative (vezi exemplele de mai sus), în condițiile în care nu există o bază elementară de înțelegere, parcă e cam pe lângă subiect canonizarea asta a limbii, a culturii, a scriitorimii (vechiul meu năduf cu ieșirile publice în decor, pe afilieri la edituri, USR, burse, surse de bani, dar nu dezvolt aici, nu are rost). Cât timp între „limba noastră-i o comoară” din prețioasele și inaccesibilele publicații românești de profil și „cf fetele, ku kine mergetzi la film” nu există o solidă clasă de mijloc, pentru care lectura și utilizarea corectă a limbii române sunt o chestie la fel de normală ca și mersul la mall sâmbăta, e de înțeles că există anomalii de tipul anglicizării excesive, sau de tipul unui coleg al meu (întâmplător, IT-ist) care nu vede rostul predării gramaticii în școala generală.

Punctul 4. Pe ăsta l-am păstrat la urmă pentru sufletul meu de traducător, pentru că trebuie să zic, altfel moare ficatul în mine de ciudă. Unu la mână, traduc documentație tehnică legată de software și hardware de 9 ani de zile. Înțeleg și susțin (deși cu inima strânsă) utilizarea unor termeni englezești, din lipsă de sinonimie sau de adecvare a sinonimiei în limba română. Scoateți voi o variantă în limba română (inteligibilă pentru arhitectul software – adică inginerul cu pricina), pentru „cold-standby server cluster”. Doi la mână, lucrez pentru o companie suficient de mare încât să înțeleg că fiecare mediu de lucru își dezvoltă jargonul propriu și că mai poți pica uneori în capcana acestui jargon. Cu toate astea, când mi se spune la un pahar de vin că nu sunt suficient de focusată și de aia nu-mi merge cum aș vrea și am probleme de cashflow, mai că îmi vine să-l bag pe respectivul în cea mai neaoșă pizdă a mă-sii.

Atât.

Carevasăzică, la mulți ani, limba română!

p.s. dacă vreți să vă distrați un pic, în contextul descris mai sus, iată argumentul pe baza căruia Legea nr. 53/2013 prevede sărbătorirea limbii române, pe 31 august: „importanţa limbii române nu trebuie marginalizată de tendinţele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identităţii naţionale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăţi puternice şi unite”. Ce ziceți, achiesați?

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007) este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 164