Atunci când am pus mâna pe cartea Teodorei Prelipcean, am privit-o inițial cu ceva scepticism și fără prea mult entuziasm. Nu pentru că subiectul nu mi s-ar fi părut interesant (ba chiar dimpotrivă) sau pentru că domeniul nu mă atrăgea, ci probabil din cauza titlului puțin intimidant și aparent pretențios. Dar am decis să nu mă las influențată de prejudecăți și de impresii superficiale și să încerc să o citesc. Bine-am făcut!
Apărut anul acesta la editura Adenium, volumul Teodorei Prelipcean este o sinteză care își propune să îndrume cititorul prin labirintul amețitor al utopiei, pornind de la definiție, incluzând apoi o abordare diacronică și sfârșind cu analiza detaliată a practicilor politice generate. Dat fiind faptul că, datorită temei abordate, textul face constant referire la diverse opere din zona beletristicii, ușor de înțeles și de savurat de către cititori chiar și în lipsa unei pregătiri speciale în domeniul teoriei politice sau al filosofiei, cartea se adresează unui public larg și nu intimidează prin termeni greoi sau exprimări savante. Informațiile sunt numeroase, fără a deveni descurajante sau obositoare, și vin să susțină afirmațiile făcute anterior. Lucrarea nu este una aridă și faptică, ci cuprinde adesea observații și aprecieri subiective sau reflecții personale inserate cu delicatețe printre datele susținute adesea de citate sau referiri la diverși alți autori și critici.
Cu o structură bine definită și ușor de urmărit, volumul cuprinde trei mari capitole, în care se face ușor trecerea de la partea teoretică (unde cititorul face cunoștință cu istoria utopiei, diferitele ei tipuri și caracteristici) la utopia întâlnită în literatură (unde sunt discutate două mari lucrări aparținând genului) și mai apoi la aspectul practic (o prezentare a ideilor socialiștilor utopici, precum și o expunere mai detaliată a mecanismelor propuse de Fourier și a experimentelor adepților săi).
Așa cum am precizat mai sus, primul capitol cuprinde o mică istorie a termenului și a ideii de „utopie”, cu diferitele ei variante și nuanțe. Se pornește de la definirea cuvântului, care face referire la „un loc sau o stare de viață proiectate în viitor ce întruchipează un model ideal de ordine socio-politico-economică și care, drept urmare, nu există sau este irealizabilă” (pag. 14) și de la prezentarea etimologiei sale ambigue (termenul provine ori de la grecescul outopia, ori de la eutopia, fiecare dând un alt sens subiectului utopiilor). Se trece apoi la o distincție netă între utopiile pozitive, cele negative și textele socialiștilor utopici, care au încercat reformarea structurilor nu doar la nivel teoretic, ci și practic, eșuând însă lamentabil de fiecare dată. Referințele la diverse texte aparținând genului sunt bogate și bine documentate, cuprinzând autori dintre cei mai diferiți și îndepărtați în timp (de la Aristofan și Platon la Wells și Saramago, dar și scriitori populând spațiul cultural românesc, precum Heliade Rădulescu sau Ghica), astfel că cititorul își poate forma o imagine de ansamblu pertinentă și convingătoare asupra fenomenului.
Următorul capitol tratează subiectul Utopiei lui Thomas Morus și al Noii Atlantide a lui Francis Bacon, considerate a fi două dintre utopiile tradiționale, care oferă un tablou mai detaliat al genului. Prelipcean nu-și impune cu autoritate punctul de vedere, nu emite judecăți definitive și nici nu pretinde că deține răspunsuri incontestabile, ci face o analiză complexă și îngăduitoare, recunoscând dificultățile și acceptând diversitatea modurilor de interpretare propuse de-a lungul timpului. Precizându-și, atunci când simte nevoia, poziția față de o opinie sau alta, autoarea se arată totodată deschisă în fața altor posibile perspective.
Ultima parte a cărții prezintă mai întâi ideile primilor socialiști utopici (precum Saint-Simon și Owen), concentrându-se apoi cu precădere asupra viziunii francezului Charles Fourier și a încercărilor de adaptare la realitate ale acesteia, concretizate la noi prin celebrul Falanster de la Scăieni. Principiile și procedeele care stau la baza sistemului fourierist sunt descrise amănunțit și sunt însoțite de cifre exacte (de exemplu, numărul persoanelor care alcătuiesc falanga și al lunilor anului în care se pot instala în comunitate), ceea ce oferă o imagine foarte precis conturată a utopiei sale socialiste și a configurației minuțioase a acesteia. Experimentul social al lui Teodor Diamant este de asemenea meticulos ilustrat și îndelung documentat, de la începuturile pline de entuziasm și până la eșecul final, autoarea subliniind în cele din urmă naivitatea din spatele aderării la o astfel de ideologie și imposibilitatea implementării unui sistem de felul acesta în realitate.
Cartea se termină cu o serie de concluzii menite nu doar să sintetizeze ideile esențiale ale lucrării, ci și să completeze informațiile oferite, să îndemne la o cercetare mai aprofundată, ba chiar să ofere noi interpretări ale celor deja dezbătute. Aceasta parte are o notă mai personală, întrucât Prelipcean formulează mai mult ca înainte ipoteze proprii și își dezvăluie opinia (argumentată și judicioasă) asupra aspectelor prezentate. Ideea finală a lucrării este că, pentru a construi un viitor mai bun, este imperios necesar să privim mai întâi în trecut și să evităm greșelile deja făcute. Nu trebuie să luăm lucrurile de-a gata, ci să ne punem întrebări și să găsim soluții, să nu cădem în extreme și să ne arătăm în permanență flexibili și inventivi. Sfaturi bune de luat acasă și de aplicat în orice domeniu.
Titlu: Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate
Autor: Teodora Prelipcean
Editura: Adenium
An apariție: 2015
Număr pagini: 180
ISBN: 978-606-742-060-9
Preț orientativ: 26 RON
sursa foto: aici