În Londra, sunt mulți oameni care cântă pe străzi pentru a câștiga un ban, însă unul dintre aceștia a devenit celebru în toată lumea. Numele lui este James Bowen, cântă la chitară, este fost dependent de heroină și are un motan roșcat pe nume Bob. Viața lui James nu a fost dintre cele mai fericite, părinții lui s-au despărțit când era mic, mama a tot schimbat locuri de muncă și micul James nu a apucat niciodată să își facă prieteni. Pe unde se ducea, era privit ca un ciudat și, de cele mai multe ori, intra în conflicte fără voia lui. Când a mai crescut, James a hotărât să își ia viața în mâini și a plecat din Surrey, la Londra, însă planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din Londra și, foarte curând, visul lui James de a fi un celebru cântăreț se cam duc pe apa Tamisei. Își face o trupă, dar nu are succes, banii i se termină, nu găsește de muncă, începe să cânte pe stradă, în special în zona Covent Garden, zonă cunoscută pentru artiștii stradali, însă odată cu traiul pe stradă încep și problemele, dintre care cea mai gravă este adicția de heroină. Singur, fiindcă după divorț mama s-a mutat în Australia, iar cu tatăl nu prea vorbește, viața lui James e din ce în ce mai grea.
E ușor să găsești scuze pentru dependența de droguri, dar sunt convins că știu motivele pentru care o am. Singurătatea, pur și simplu, singurătatea. Heroina îmi permitea să mă anesteziez în izolarea mea, să nu mai simt că nu am familie sau un cerc larg de prieteni. Eram pe cont propriu și, stranie și de nepătruns cum li se pare celor mulți, heroina era prietena mea. (p.37)
Pe când încerca să se lase de heroină, după ani de zile petrecute pe străzi, James primește o locuință socială și, într-o seară, când se întorcea acasă, găsește un motan la colțul clădirii. Răpciugos, vai de mama lui, flămând, dar totuși frumos, motanul prinde imediat drag de James. Nu trece mult și acesta se mută cu tânărul artist stradal și începe astfel o frumoasă poveste de prietenie, între un om și un motan, care îi va aduce numai lucruri bune lui James Bowen. Pisica se face bine, el o îngrijește, o duce la doctor, o hrănește, din nefericire îi taie și pofta de iubire mâțească, dar motanului nu-i pasă și, pe zi ce trece, viețile lor se schimbă. Motanul primește numele Bob și, fără ca James să își propună, într-o zi îl însoțește pe stăpânul și prietenul său în călătoria sa:
După câteva momente, a venit autobuzul. […] M-am dus să mă așez pe o banchetă din spate și, în clipa în care m-am ridicat să îmi pun chitara în spațiul pentru bagaje, de lângă locul controlorului, în spatele meu am văzut doar pentru o clipă un ghemotoc de blană roșcată. Înainte să apuc să-mi dau seama ce și cum, Bob sărise în autobuz și își trântise fundul pe locul unde stăteam eu. […] Un moment sau două mai târziu a apărut controloarea. Era o doamnă din Indiile de Vest, binedispusă, care i-a zâmbit lui Bob și apoi mie.
– E al dumitale? Mi-a zis mângâindu-l.
– Aș zice că da. (pp.52-53)
James își dă seama că Bob atrage atenția și în prima zi când ies împreună la cântat, câștigă mai mulți bani decât o făcuse vreodată, mai ales de la femeile care rămân fascinate de motan, se opresc, îl mângâie și îi lasă bani pentru hrană. Pe James nu-l deranjează faptul că el nu este luat în seamă, doar motanul, și nici nu îl exploatează, așa cum poate ar fi făcut alții. Motanul este prietenul său, are grijă de el și împreună li se schimbă viața. Pe youtube, apar filmări cu ei și videoclipurile devin virale. Lumea începe să îi recunoască și îi admiră, dar James află foarte târziu că este celebru și de fapt nici nu mai caută acest lucru, el vrea doar să scape de droguri, să muncească și să aibă grijă de Bob. Din nefericire, nu toată lumea e iubitoare și bună cu ei. Mulți îl batjocoresc, încearcă să îi facă rău lui Bob și foarte curând ajunge să fie arestat pentru că, chipurile, ar fi tulburat liniștea publică, iar cum el avea deja dosar pentru mici furtișaguri, este obligat, în schimbul eliberării condiționate, să nu mai cânte niciodată pe stradă.
În fapt, niște răuvoitori îl băgaseră în bucluc, fiindcă James&Bob sunt blânzi și prietenoși, însă pe stradă și în lumea largă, până la urmă, oamenii nu îți răspund cu toții cu aceeași monedă, ba de cele mai multe ori vor să te distrugă. Dar James nu se lasă doborât, își vede de viață și își găsește un loc de muncă. În Londra există un ziar, The Big Issue, pe care îl vând oamenii străzii și banii le rămân lor. Ei cumpără, să zicem, 20 de numere pe banii lor, și le vând cu un preț mai mare și astfel câștigă și ei ceva. Totul e legal, fiind în fapt un program de ajutorare al celor săraci. Cei mai mulți sunt bețivani și ratați, însă James nu e așa. Povestea lo impresionează și prin faptul că rămând împreună în ciuda vicisitudinilor și trec peste ele împreună. Da, poate părea că e o povestioară simplă, pentru cei tineri, și chiar e pentru cei tineri, dar nu e simplă.
Momentul cheie al vieții lui este când apare un articol în acest ziar, cu poza lui Bob pe copertă și celebritatea lui crește. La ceva vreme după, ajutat de
mai mulți oameni, care îi oferă un loc cald și liniște, el scrie această carte, care devine un fenomen. Oamenii sunt interesați de viețile celor mai puțin norocoși, dar care nu se pierd și își fac un rost în viață. Nu este genul de carte motivațională, chiar dacă îți dă motivație, este pur și simplu viața unui om, așa cum a fost. În ciuda faptului că James Bowen nu e scriitor, cartea este totuși scrisă bine, simplu, direct și cel mai important, sincer. Este sinceritatea aceea care cucerește și schimbă. Lui nu îi este rușine să se arate în fața lumii dezgolit, dar nu îi este rușine nici să se schimbe și o face. Apariția lui Bob în viața lui schimbă totul, îl face mai atent, mai puternic. Un motan pe nume Bob este una din acele cărți pe care le citești dintr-o suflare, care te bucură și te face să îți reconsideri viața.
Uneori mai coborâm din realitatea proprie în a altora și sunt cărți pe care le citești și te identifici cu personajele, fiindcă stilul îți permite să îți dai jos hainele de critic și să intri în poveste. M-au cucerit candoarea lui James și inteligența lui Bob. M-a cucerit cartea. Unii vor zice că această carte, scrisă în fond la sugestia unui agent literar, este de fapt un mod de a transforma o poveste, reală și tristă până la un punct, apoi plină de bucurie, într-o poveste de succes, de pe urma căreia s-au făcut bani. E adevărat, cartea a avut succes, se vinde bine, povestea a devenit cunoscută, s-a deschis și un bar după numele lor, însă asta nu știrbește cu nimic din plăcerea lecturii și din intensitatea trăirilor.
Între timp, a apărut un volum al doilea, The World According to Bob, în 2013, și sper că o să se traducă și la noi. Până atunci, citiți Un motan pe nume Bob! Pe James și Bob îi puteți găsi pe Facebook, unde continuă povestea lor. Bucuria o puteți găsi în cartea aceasta.
Autor: James Bowen
Titlu: Un motan pe nume Bob
Traducere de: Ana-Maria Man
Editura: Polirom
An apariție: 2014
Număr pagini: 248
