De vorbă cu băieții de la Trooper – Influențele literaturii asupra muzicii rock

Dacă până acum am trecut cu vederea artiștii contemporani, influențele literaturii în muzica rock și viceversa, am stat de vorbă cu trupele rock contemporane să aflu ce citesc și ce îi influențează. Și asta pentru că trupe, care au făcut istorie, precum Iron Maiden, Nirvana, Pink Floyd sau Metallica, au împrumutat de-a lungul timpului teme și motive din literatură dându-le o altă formă.

Să ne reamintim: „The Beat Generation ” – scriitorii care aduceau poezia pe scenă și organizau turnee în acest sens, apoi Jim Morisson și volumele sale de poezii din anii ’70, Cohen apărut recent la Polirom și publicat prin ’60. Vorbim despre o strânsă legătură între muzica rock și literatură.

Pe de altă parte, romane, volume de poezii au inspirat muzicieni și muzicienii au inspirat scriitori, de exemplu cartea „O mie nouă sute optzeci și patru” a lui Orwell a influențat artiști și trupe, ca Muse sau David Bowie, iar imediat după „Revoluție”, scriitorul Ovidiu Verdeș publica „Muzici și faze” inspirat de muzica rock.

Azi mă voi opri la Trooper, trupă rock autohtonă, apărută acum 20 ani în Târgoviște.

https://youtu.be/6vPXqkOhiO8

Câte piese ale voastre au la bază un poem sau o poveste? (roade curiozitatea din mine)

Aurelian Dincă (Balaurul) – chitară: Lucrăm chiar acum la o piesă nouă ce va fi lansată cândva până în vara lui 2015, textul fiind bazat pe o povestire. Întreg discul „Vlad Țepeș – Poemele Valahiei” (2009) este bazat pe textele lui Vasile Lupasc. Versurile melodiei „Când noaptea mi te va răpi” (albumul „Electric” – 2006) sunt inspirate după „Dorul”, o poezie a lui B.P. Hașdeu. „Moartea albă” (de pe „Rock’n’Roll Pozitiv” – 2008) e o piesă scrisă după ce am vizionat mai multe episoade din documentarul „Intervention„. Nu este ficțiune, din păcate, ci este o realitate brutală – viața de zi cu zi a persoanelor dependente de diverse substanțe sau a familiilor și apropiaților acestora. „Verset uitat„, de pe același disc, s-ar putea să fie inspirată din Biblie. Coiot vă poate spune mai multe despre aceste versuri. Piesa de titlu a albumului „Voodoo” (2011) a pornit de la senzațiile pe care mi le-a provocat show-ul TV „Mindfreak” al lui Criss Angel, magicianul-rockstar. Din nou televiziune, dar mi s-a părut o piesă importantă și nu am putut s-o sar. Pe cel mai recent album Trooper, intitulat „Atmosfera” (2013), există melodia „Pe aici nu se trece„, dedicată bătăliei de la Mărășești, și melodia „Soarele și luna„, ale cărei versuri fac un rezumat al poeziei populare omonime, culeasă de Vasile Alecsandri.

Alin Dincă (Coiotu) completează: în „Voodoo” am folosit un fragment din „Vizuina luminată” a lui Max Blecher. Sunt cateva… Oricum, în multe cazuri inspirația e mai difuză, poate și inconștientă. Sunt sigur că tot ce citim, ascultăm, privim ne impregnează și are ramificații apoi în ce creăm și noi mai departe.

Ce citiți?

Alin Dincă (Coiotu) – voce: Cred că prin natura firii mele, sunt înclinat să citesc mai mult poezie. Nu neapărat pentru că aș fi eu mai „poetic”, ci pentru că mă atinge mai mult metafora, aventura limbajului, implicitul, conotația, decât narațiunea. Poate e și o boală a bătrâneții, sau hai să zicem a maturității, citești mai puțină beletristică, ești mai puțin dispus să intri într-o lume fictivă cu totul, și preferi să citești esența tare a literaturii, adică poezie. Care, poate, îți amintește de tinerețe. Sau care te melancolizează într-un fel plăcut. Cel puțin, la mine așa e. Poezie citesc și românească, și străină, și mai de ieri, și mai de azi. Mă simt la fel de apropiat de teatru, citesc piese de teatru destul de des.

Ionuț Rădulescu (Oscar) – bas: Predominant literatură, atât română cât și străină. Cu poezia am cochetat în anii liceului, fiind atras ca mulți alți colegi de generație de poezia simbolistă: George Bacovia, Ion Minulescu, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe.

Aurelian Dincă (Balaurul) – chitară: Proză, mai ales autori străini. A nu se înțelege că am ceva cu poezia sau cu autorii români. E doar o statistică personală.

Laurențiu Popa (chitară): Proză, în general literatură străină.

Și ce scriitori/poeți vă plac?

Coiotu: Îmi plac mult vechii Arghezi și Eminescu, oricât de desuet ar suna acum, îmi place Ion Mureșan foarte mult, îmi plac Mircea Cărtărescu poetul, dar și prozatorul, la fel și Octavian Soviany, în cele două ipostaze, Matei Vișniec – și ca poet, și ca dramaturg. Apoi, sunt dramaturgii, de la bătrânul Will, până la Ibsen, Strindberg, Cehov, Tennesse Williams, Arthur Miller, Samuel Beckett. Constat că fac ce fac și mă întorc mereu la clasici.

Oscar: În general prefer autorii clasici: Thomas Mann, Hermann Hesse, Franz Kafka, Thomas Hardy, Fiodor Dostoievski, Lev Tolstoi. Dintre autorii români, cel mai aproape mă simt de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihai Eminescu.

Balaurul: Eminescu mi s-a părut de departe cel mai valoros autor român. Savurez și astăzi rândurile sale, dupa mulți ani de când l-am descoperit. Dacă ar fi să fac un top, distanța între el și un eventual loc II ar fi o prăpastie. Am citit cu plăcere Baudelaire, Poe, H.P. Lovecraft, Frank Herbert, ca să enumăr doar câțiva.

Laurențiu Popa: Dostoievski, Kafka, Philip K. Dick, Frank Herbert, etc.

Cum vă împăcați cu literatura contemporană?

Coiotu: Găsesc autori contemporani extraordinari, pe care îi apreciez la fel de mult ca pe clasici(zați); nu cred că poți să alegi ori clasic, ori contemporan și să închei discuția așa. Spiritul uman e făcut și din tradiție, și din reformă, n-ai cum să excluzi o parte. Poftim, ca să dau și exemplu, nu pot să aleg între doamna Marta Petreu și doamna Virginia Woolf. Însă, natura mea e mai apropiată de estetica nu foarte contemporană, să zicem.

Oscar: La fel ca în muzică și în literatură asistam la o „inflație” de autori și de romane. E o muncă asiduă și constantă, atât pentru editori cât și pentru cititori, ca să găsească perlele în noroi. Raportându-mă la ultimii zece ani, autorii mei preferați ar fi: Gilles Leroy, Michel Houllebecq, Andrei Kurkov, Vladimir Sorokin. Enumerarea este voit limitativă, mai sunt mulți alții care ar meritat menționați.

Balaurul: Chitara electrică și Trooper au început să-mi acapareze tot mai mult timp pe măsură ce anii au trecut, așa că am început să îmbin rockul cu lectura și am descoperit mai multe biografii ale unor muzicieni pe care îi admir. Aș pune în capul listei „The Dirt” – istoria Motley Crue și „The Heroin Diaries” – jurnalul lui Nikki Sixx. Păunescu sau Dinescu se pun?

Laurențiu Popa: Din păcate timpul scurt pe care îmi permit să îl aloc cititului nu mă ajută să acopar nici operele scrise de scriitorii preferați, deci nu știu când am să pot intra în proza contemporană.