Pisica ruptă de Mircea Daneliuc

Recunosc, nu-mi suna chiar cunoscut; autorul însuși recunoaște spre final că n-aș avea de unde să știu eu prin câte a trecut el. Acum, însă, am impresia că-l știu de-o viață (a sa).  e o ficțiune reală, o poveste care poate fi a lui sau a părinților tăi sau a vecinului de pe scara a treia.

pisica ruptaVolumul  a apărut, ca ediție a doua, la editura în 2013. Autorul menționează, în „Câteva cuvinte înainte”, preocuparea unor cititori de a descifra oamenii din spatele personajelor sale. Dacă reziști să nu faci asta în timpul lecturii, vei avea plăcuta surpriză a descoperirii ulterioare: Cora, Emilia, Colonnescu și alții pe care-i plimbă întreaga carte. Și Rrevoluția. Întotdeauna cu dublu „r”, ca subtilitate a felului întortochiat și captivant în care treci prin 400 de pagini.

Eram la vremea aceea țara, așa umbla vorba, cu cel mai mare număr de aparate video pe cap de locuitor. Un lucru bun. Cu cât mai multe becuri în noaptea culturală cu care ne tâmpeau, cu atât mai subțire bezna! (p. 286)

Volumul povestește întâmplările (aproape neverosimile pentru un post-decembrist) ale unui regizor de film, din perioada conducerii lui Nicolae Ceaușescu. Dificultatea de a ți se aproba un film, apoi de a obține bugetul și de a-l păstra, actorii care vin și pleacă, vremea, criticile „de sus” și listele cu ce trebuie să tai. Felul în care poți să ocolești obligațiile și, reversul medaliei, tristețea de a avea pelicula blocată într-un dulap. Curajul de a spune „nu” și ușile trântite în față, brusc, imediat după. Emoțiile nominalizării și sentimentul ciudat, contradictoriu, de „voiam acasă, la Ceaușescu, în gaură, nu-i mai suportam, voiam să mă întorc și să mă închid anonim undeva.” (p. 407)

mircea-daneliucCartea asta vorbește de la prima la ultima pagină despre falsa libertate, despre susținerea părtinitoare a culturii, despre răzbunări și aprobări de complezență. Mai mult, vorbește despre nepăsarea lumii: a lumii noastre față de ce i se întâmplă, față de privări și impuneri; a lumii lor față de lumea noastră. Te plimbă de la un prezent la altul, de la un film la un festival, de la poliție la țânțari; te pierzi în cronologii, pentru că intenția nici n-a fost de ordine, ci de semnificație. Îți spune multe lucruri pe care le intuiai, dar pe care nu știi să le accepți, dacă nu ai dovezile existenței lor. Cumva, naratorul e garantul palpabil al unei istorii scrise de la balcon.

Abia în momentele astea simți că ești de-aici și cari în spate, ca un melc blestemat, toți turcii, rușii, ceaușeștii, țiganii, toți minerii și hoții. (p. 47)

Amar. Cartea asta e frustrantă, contrariază. Pentru mine, născută târziu în istoria cărții, a fost un set de palme date, spre trezire. Începi să-ți pui întrebări despre ce-a fost de fapt și despre ce (dacă?) s-a schimbat. Te enervezi că n-ai fost acolo, să susții protagonistul, și te bucuri că n-ai fost acolo, pentru că n-ai mai fi fost aici. Cauți filmele din poveste și speri să treacă starea de tensiune, deși știi sigur că n-o s-o uiți, de fapt, niciodată.

Titlu: Pisica ruptă
Autor: Mircea Daneliuc
Editură: Adenium
Colecția: Punct RO.Proză
Apariție: 2013
ISBN: 978-606-93448-6-6
Preț orientativ: 40 lei

Sursă foto: 1, 2.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 90