Opera cerșetorilor, adusă la FNT

Opera cersetorilor. afisFestivalul Național de Teatru a urcat pe scenă o piesă scrisă de John Gay acum vreo trei sute de ani. Adaptată de , Opera cerșetorilor prezintă o lume urâtă, dar teribil de adevărată. Piesă a , a fost jucată miercuri (28 octombrie) la Teatrul Bulandra. De reținut, piesa este interpretată în limba maghiară, cu traducere audio și scrisă (pentru momentele muzicale).

Piesa începe cu un grup de actori care dezbat dacă să mai joace sau nu, având în vedere că sunt prost plătiți și că nu au suficiente resurse. Trimit spectatorii acasă, se ciondănesc, pentru ca în final să decidă să joace piesa, dar în felul lor. Astfel, întreaga reprezentație e o poveste în ramă – povestea actorilor, cu indicații scenice și decoruri improvizate, și povestea din poveste, ca o antologie de istorisiri despre partea mai puțin plăcută a lumii în care trăim. Avem „organizația” cerșetorilor, cu tot ce presupune ea: task-uri zilnice și remunerații în conformitate cu rezultatele obținute și training-uri de „formare”, prin care învață să folosească scaunul cu rotile sau cârjele, să fie insistenți și să-și aleagă cu grijă locul în care cerșesc. Cuplul care-i conduce se luptă cu fiica lor, sedusă de un om despre care ei știu că e rău. Acesta, pe lângă afaceri ilegale, frecventează unele bordeluri – de aici, povestea prostituatelor și a polițiștilor care sunt părtași la ilegalitățile care se întâmplă și în secțiile lor, dar și în exterior.

opera cers_3Reprezentația e întreruptă de momente statistice, despre „top 5 cerșetori din București” și averile lor, despre prostituție și alte nelegiuiri – a căror veridicitate n-o pot verifica, neștiind din care cercetări și-au luat ei datele. Constant, versuri cântate exprimă franc și aproape vulgar diferite realități: iubirea e o amăgire și nu există; o căsătorie reușită e atunci când te poți folosi de celălalt; prostituția e normală și profitabilă; e firesc să duci de nas oamenii prin mimarea sentimentelor, dacă asta duce la succesul tău. Este atacată politica și atitudinea „oamenilor de bine”: politicienii nu văd decât ce pot băga ei în buzunare, mint cu nerușinare, amăgesc poporul. Se strigă defectele instituțiilor statului: familia e de conveniență, poliția își protejează interesul, toți pot fi cumpărați.

opera cers_1Limbajul, ca și decorul, sunt tragi-comice. Inițial, trezesc cel puțin zâmbete. Replicile sunt ironice sau înțepătoare, iar costumele sunt ciudate, incomplete, căci sunt realizate din părți ale unor costume diferite, pentru a sugera că le lipsește recuzita. Candelabrul cerșetorilor e făcut din pet-uri transparente – ca înlocuitor pentru diamante dar și pentru a sugera că plasticul e o avere pentru acești oameni. La fel, caleașca e o roabă, iar caii sunt câțiva băieți îmbrăcați în alb. Pentru a se sugera locul diferit, actorii au o cutie aranjată ca o scenă,cu cortină și candelabru și imagini de fundal. Muzica, ruptă de versuri, e ușor agresivă, rapidă, trădând nervozitate și probabil graba zilelor în care trăim.

Peste toate domnește, însă, nesiguranța. Impresia pe care mi-a lăsat-o e de pustiu – cu sau fără validarea datelor statistice, faptele sunt dramatic de reale. Nu știi în cine să ai încredere, cerșetoria e o afacere, corupția bântuie peste tot, iubirea nu înseamnă decât vorbe în vânt și prostituția apare, pentru multe fete, ca o meserie decentă. Piesa merită văzută și dezbătută. Întrebarea care mi-a rămas în minte ar trebui să fie pe buzele tuturor: Cum reparăm ce-i stricat?

Regizor:
Compozitor: Irena Popović
Versuri:

Foto: Afiș, scene

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 96