Neil Gaiman – Zei americani

bookpic-5-zei-americani-97049Auzisem de apariția cărții (a fost reeditată anul trecut, în noiembrie, la editura Paladin) și recunosc că titlul mi-a atras atenția. Fără să deschizi cartea, te poți gândi la orice cu privire la titlu: americanii au proprii zei, țara tuturor posibilităților face mătănii și ține canoane sau Gaiman s-a gândit să rescrie istoria Americii, de la început până în prezent? Nu, un tratat de antropologie n-avea cum să fie, nici măcar unul S.F. Citind romanul, mi-am dat seama că există mii de cărți pe care nu le-am citit din zona acestui gen literar. N-o să încep acum să înșir biografia lui și nici ce premii importante a obținut, e limpede că omul scrie foarte bine.

Zei americani e un greu, cu ițe dense și cu o multitudine de personaje care de care mai stranii; deși ești tentat să crezi că personajele principale sunt acei zei care, practic, reînvie în secolul nostru, cred că titlul oferă doar contextul acțiunii și terenul pe care urmează să se petreacă aceasta.

Shadow (cred că el ar fi personajul principal) e un deținut care obține libertatea datorită morții soției. Când credea că viața i-a ajuns într-un punct mort, Shadow e găsit de un tip foarte ciudat, pe nume Wednesday, care îi propune să lucreze pentru el. Cei doi călătoresc prin întreaga Americă, aparent fără vreun scop anume. Întâlnind foarte mulți oameni pe care Wednesday îi cunoaște și prinzând fragmente din discuțiile acestora, Shadow își dă seama că noul său angajator nu e tocmai un om obișnuit. Zei din mitologiile lumii au căpătat înfățișare umană, amestecându-se printre oameni și pregătindu-se de marele . Tehnologizarea lumii și apariția internetului, a telefoniei mobile și a dezvoltării orașelor în detrimentul naturii, i-au determinat pe cei adormiți în legendele diferitelor civilizații să se răscoale și să își dorească să elibereze umanitatea subjugată.

Shadow devine instrumentul cu care acest poate avea loc. Întreaga mașinărie a tehnologiei și a evoluției pare însă dificil de învins, iar Shadow e prins în acest tăvălug ideologic. Cred că Gaiman a riscat puțin alegând cu un astfel de titlu, pentru că nu e vorba doar despre zeii triburilor care au locuit cândva în America, ci și despre zeii altor civilizații; așadar, implică apariția unui număr mare de personaje care riscă să piardă cititorul pe drum.

a construit o lume care amintește de Iliada și Odiseea lui Homer, vizând aici un război cu o altfel de miză. Îți trebuie o imaginație foarte bogată și nu doar imaginație, ci și forța scrierii unui kilometric de-a dreptul. Pe lângă acțiunea în sine, descoperim povești uitate din îndepărtatele popoare cucerite de europeni sau din primele colonii britanice, povești menite să zbârlească pielea cititorului.                                                     NeilGaiman-333x500

În această bătălie ideologică a zeilor și a tehnologiei, Shadow e singurul pământean care dă dovadă de spirit de sacrificiu, dovedindu-se mult mai brav și mai înțelept decât toate divinitățile. E mult prea complex romanul pentru a fi recomandat copiilor, mai degrabă l-aș recomanda celor peste 18 ani, pentru că nu e tocmai un roman pacifist. Ideea cărții e foarte bună, nu știu dacă a mai fost abordată măcar pe alocuri de vreun autor, are dialoguri bine construite, replici savuroase pline de umor, chiar dacă uneori pare că e un roman foarte sobru și închis la culoare. Există două minusuri, ca să zic așa, care se preced unul pe celălalt: extrem de multe personaje și o scriitură kilometrică (sper că există destul de mulți pasionați de S.F. care nu vor adormi cu cartea pe ochi), ceea ce duce, din nou, la catastifele de zei înșirați, zei care își spun numele sau care doar dau indicii despre business-ul lor personal din legendele țesute în jurul lor.

Vă recomand cu drag romanul.

  Există anumite relatări care, dacă le vom citi cu inima deschisă, ne vor răni prea adânc. Iată un om bun, bun după opinia sa și cea a prietenilor săi: e credincios și sincer față de soția sa, își adoră copiii și le acordă toată atenția, îl preocupă soarta țării sale și-și face treaba la serviciu cu scrupulozitate, străduindu-se din răsputeri. Iar acest om extermină evrei, eficient și cu bunăvoință. Îi place muzica de fond, menită să-i liniștească pe evrei, și-i sfătuiește pe aceștia să nu-și uite numărul de indentificare atunci când intră la dușuri. Le spune că mulți uită ce număr au și iau alte haine atunci când ies de acolo. Atitudinea lui îi liniștește pe evrei. Se conving că vor trăi după ce vor face duș. Însă ei se înșală. Omul nostru supraveghează detașamentul care duce cadavrele la cuptoare; iar dacă există vreun lucru pe care îl regretă, acesta este faptul că încă se lasă afectat de gazarea acelor paraziți. Dacă ar fi fost cu adevărat un om bun, este sigur de asta, ar fi simțit doar bucurie văzând cum pământul este curățat de mizeria aceea. […..]

Ficțiunea ne permite să ne furițăm în mințile altora, în locuințele altora, să privim prin ochii altora. Iar în poveste ne oprim înainte de a muri, sau murim în locul altora fără să pățim nimic, pe când în lumea din afara poveștii dăm pagina sau închidem cartea și ne întoarcem la propria noastră viață. O viață e ca oricare alta și nu seamănă cu niciuna.

Titlu: Zei americani

Autor: Neil Gaiman

Editura: Paladin

Colecție: seria de autor Neil Gaiman

Data apariției: noiembrie 2014

Număr pagini: 666

Traducător: Liviu Radu

Preț: 39,9 lei

sursa foto 1, 2

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.