Gheorghe Crăciun – Acte originale/Copii legalizate

acte-originale-copii-legalizate_1_fullsizeO serie de autor dedicată lui Gheorghe Crăciun este fix ceea ce îi trebuia literaturii române de azi și la 8 ani de la moartea prematură a autorului acest lucru a luat ființă (sau trup) prin inițiativa doamnei Carmen Mușat și a fiicei autorului, Oana Crăciun. Au apărut până acum volumul de debut, Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină) (apărut pentru prima dată în anul 1982) și Mecanica fluidului (despre care a scris Elena aici), cartea care ar fi trebuit de fapt să fie debutul autorului, dar timpurile fiind așa cum erau, manuscrisul, care purta pe atunci titlul Gramatica generativă pentru zile și locuri, trimis de Crăciun lui Mircea Ciobanu la editura Cartea Românească în anul 1979 nu a mai apărut atunci, ci abia în 2003, la editura Cartier. Romanul de debut a strâns numeroase cronici la apariție și acestea sunt reunite în finalul volumului, alături de o Addenda, un tabel biografic și o prefață semnate de Carmen Mușat.

Doamna Mușat va continua seria de autor și va publica toate volumele autorului optzecist, cele deja publicate în timpul vieții autorului, precum și o serie de volume rămase în manuscris, printre care și patru volume de poezii (fiindcă Gheorghe Crăciun a fost poet până să de devină un prozator-poet). Le aștept cu mare interes și cred că este fix ceea ce trebuie fiindcă suntem într-un moment în care literatura română se află într-un punct bun, se publică mult, se publică volume bune și este necesară și o redescoperire a marilor autori, tocmai pentru că o literatură sănătoasă nu uită nici de cei care au creat-o sau i-au schimbat fața. Iar Gheorghe Crăciun este unul din cei care au contribuit masiv la redefinirea paradigmelor, la reinventarea prozei, ba mai mult, prin volumele sale critice și teoretice, a adus un mare plus și felului în care gândim și ne reprezentăm literatura.

Volumul acesta este unul care poate fi greu încadrat într-un gen: nu știi dacă e roman, dacă e o serie de povestiri sau însemnările unui îndrăgostit de literatură și de lingvistică. Textualist, postmodern, experimentalist până în măduva lui literară, volumul prinde contur abia după ce dai și ultima filă fiindcă atunci abia se leagă toată această mare textuală. Cartea poate fi citită ca un roman format din 13 povestiri de lungimi diferite sau ca un de povestiri și nu este neapărat necesar să le citești în ordinea în care au fost puse, fiindcă autorul merge pe metode lui Cortazar din Șotronul, fără a fi propriu-zis același lucru. Pe Crăciun îl interesează mult ceea ce rămâne nerostit și el desemnează lucrurile, obiectele, oamenii, stările descriindu-le sau creând narațiuni în jurul lor sau despre ele și de cele mai multe ori acestea sunt cu totul altceva decât ceea ce credem noi că ar fi. Un cal nu e doar un cal, un copac nu e doar un copac, un foc nu e doar un foc și tot așa. Fiecare este ceea ce este dar și ceva în plus sa cu totul altceva.

Ziceam că autorul experimentează mult și trebuie să ne pregătim pentru un care mizează mai degrabă pe fragmentarism, pe esențe și pe intruziuni în firea lumii decât pe narațiune în sine. Atunci când povestea există ea este acolo ca personaj secundar, nicidecum intenția autorului nu este să transmită un mesaj prin ea, ci informații ce ajută la conturarea unui înveliș pentru limbaj, fiindcă limbajul și limitele sale este cu adevărat personajul principal și nu folosesc termenul de „personaj” în acest context de pomană, ci în sensul lui cel mai pur. Gheorghe Crăciun a reușit în acest să facă din limbaj un personaj, i-a dat corp. Și corpul este una din obsesiile sale literare reluată mi apoi în mai multe cărți, printre care chiar Frumoasa fără corp. Corporalitatea obiectelor abstracte, a senzațiilor, al gândurilor îl interesează într-o mare măsură și o parte importantă a volumul autorul încearcă să găsească un corp multor asemenea gânduri, obiecte etc. Și fiecare este pus în lumină sau în contralumină, iar autorul devine fotograf de cuvinte.

Cartea are doi naratori:

l-am explicat lui Vlad în scrisoarea aceea cum se legitimează ideea unei cărți cu dublu autor. Deosebirea și asemănarea dintre noi sunt atît de flagrante, că devine posibil să punem împreună cîteva dintre textele noastre fără a provoca dizarmonii interne în corpul mare astfel obținut. (p. )

Fiecare dintre ei scrie/descrie ceva, se întâlnesc, comunică prin scrisori, rescriu texte aparținând unor autori precum Brătescu-Voinești (Puiul îngheorghe_craciun_6_08161848 textul care deschide volumul, Semne pregătitoare pentru o ) sau Calistrat Hogaș (Pe drumuri de munte în al doilea text, Doborîtură de vînt), dar și Creangă, care este marele prezent al volumului. Posibilitățile limbajului neaoș al lui Creangă pesemne că l-au fascinat teribil pe tânărul Crăciun fiindcă influența acestuia este masivă, mai ales când autorul descrie peisaje de țară (una cooperativizată) sau când povestește amintiri din copilărie, plimbări în pădure sau întoarceri la țară dinspre oraș.

Textualismul pe care l-au abordat și scriitorii Școlii de la Târgoviște, M.H. Simionescu de exemplu, puternic influența de mișcarea Tel Quel sau de Noul Roman Francez, este la Crăciun mai mult decât o literară de excepție, este un mod de reorganizare a realității prin prisma cuvântului. Recunosc că lectura cărții nu a fost una facilă, dar pe măsură ce am intrat în text acesta m-a prins în corpul său și am înțeles o parte din mecanisme. Cartea nu este pentru cei ce caut acțiune sau personaje, ci pentru cei pe care îi bucură un fragment precum acesta:

Aurie și arămie era ziua aceea de toamnă, deși acestea – adjective pe care le-aș folosi mai degrabă pentru a da culoare altor lucruri mai simple, pentru frunzele salcâmilor de exemplu (stau pe bușteni și pe genunchii mei tremură o rețea de bănuți cenușii când coroanele mari de deasupra de aur și aramă în lumină se zbat încet mișcându-și umbrele) sau poate pentru platanii stejarii arțarii și castanii orașului străbătut în coloană cu vreo două ore în urmă deși mai mult printr-un cartier de blocuri vechi în culori mohorâte cartier în care se pătrunde odată depășită aleea de copaci bătrâni cu trunchiuri groase ce mărginește într-o latură întinsa curte a școlii. Sau adjective pentru părul ei pentru gene și pleoape, pentru privirea mea întâmplătoare. (p. 173)

Cred că este o lectură obligatorie pentru tinerii scriitori și o lectură recomandată oricui înțelege că literatura oferă și se oferă în nenumărate forme și posibilități.

Autor: Gheorghe Crăciun
Titlu: Acte originale/Copii legalizate
Editura: Cartea Românească
An apariție: 2014
Preț: 39.95 Ron

(foto)

Lasă un semn

comentarii

Oferă și tu SemneBune: Asociația AdLittera

Redirecționază până la 3,5% din impozitul pe venit pentru ca Asociația pentru Educație și Cultură AdLittera să poată beneficia de sprijinul tău financiar! Redirecționarea este gratuită, adică nu duce la nicio cheltuială suplimentară pentru persoana care completează formularul respectiv. Formularul este opțional și poate fi completat de orice persoană fizică care obține venituri din salarii și asimilate acestora.
Revista SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.