Romanul lui Daniel Keyes, Flori pentru Algernon, este genul de carte în a cărei lectură nu ai cum să nu te implici emoțional. Oricât de obiectiv ai fi, oricât de detașat ai vrea să privești, pur și simplu nu poți, povestea reușește să te captiveze și tu nu ai ce face altceva decât să te identifici cu personajul și să treci prin ce trece el. Pe lângă faptul că povestea este una captivantă, emoționantă și atrăgătoare, cartea este și scrisă într-un stil personal, sub formă de jurnal și de rapoarte de progres, la persoana I, așa că „riscul” de a te atașa de Charlie Gordon și de șoricelul Algernon crește. Despre ce este vorba de fapt? Îl avem pe Charlie Gordon, un bărbat de 32 de ani care suferă de retard mintal, a cărui mare dorință e să fie deștept. El are IQ-ul extrem de mic, atât de mic încât nu-i permite nici măcar să învețe să scrie și să citească, să nu mai zic de faptul că nu se poate descurca prea bine în lume, singura slujbă pe care o poate avea este de om de serviciu la o brutărie.
Charlie este oaia neagră a unei familii care își dorește un copil normal, mai ales mama sa, care ține foarte mult la părerea celorlalți oameni, iar în momentul când i se naște o soră, Norma, și se dovedește că aceasta nu este retardată, grija și iubirea mamei merg către ea. Tatăl încearcă să aibă grijă de el, dar nu se poate opune furiei nevestei sale și Charlie este dat afară la un moment dat, trimis la un azil, dar intră în grija unui unchi care îl scoate de acolo, îi găsește slujba și un loc unde să doarmă. 
În continuare marea dorință a lui Charlie este să poată citi, scrie și vorbi despre subiecte importante, la fel ca oamenii normali, dar ceilalți îl iau în râs, îl batjocoresc, însă în ciuda minții lui slabe, are un suflet de aur, cum s-ar zice. El trăiește ca oamenii din peștera lui Platon, în neștiință, cu spatele la lume, dar vrea foarte mult să iasă de acolo.
Schimbarea în viața lui intervine atunci când niște oameni de știință descoperă un mod de a îl face deștept. Prima încercare este pe un șoarece de laborator, Algernon, care devine extrem de inteligent, reușește să rezolve labirinturi grele, este un geniu în lumea șoarecilor, și Charlie se oferă și el cobai pentru experiment. Iar acesta reușește, cel puțin în prima fază. Charlie devine super inteligent, un geniu adevărat. Dar oare este înspre binele lui? Pe de o parte este, fiindcă iese din peșteră, se cunoaște pe sine însuși, învață mult, dar ceva se schimbă. De aici începe povestea cu adevărat impresionantă, dar nu mai scriu nimic despre acțiune, nu aș vrea să vă privez de plăcerea de a citi singuri o carte ale cărei ultime pagini mi-a umplut ochii de lacrimi.
Ce anume impresionează în fapt în romanul care l-a făcut celebru pe Keyes și de ce generații întregi de oameni îl citesc încă din 1966, anul apariției sale, an în care a și câștigat Premiul Nebula? Impresionează în primul rând umanitatea lui Charlie, cel de dinainte de schimbare. Oricât de îmbrâncit, batjocorit, bătut ar fi el, nu își pierde zâmbetul de pe buze, din contră, iubește oamenii și vrea să fie în preajma lor, niciodată singur. Este genul de personaj care te face să îl îndrăgești. Îmi aduce aminte de Lennie Small, personajul lui Steinbeck din Șoareci și oameni, numai că în romanul lui Keyes atât șoarecele, cât și omul devin inteligenți și se împrietenesc, după ce inițial fuseseră dușmani. Este o scenă în care Charlie și Algernon fac niște teste, iar animalul le face mai bine decât omul, moment în care pe Charlie îl apucă tristețtea și spune: Sunt mai prost ca un șoarec.
Romanul lui Keyes este încadrabil în zona s.f./fantasy pentru că descrie ceva imposibil, vindecarea retardului
mintal, însă acesta este singurul element fantastic al cărții. Nu înțeleg exact nici de ce este considerată o carte pentru copii și tineri, eu cred că este genul de carte care se adresează oricui, nu există o limită de vârstă. Dar cred că știu care e explicația: are și o parte morală, romanul este și unul despre dragostea de cărți. Dorința cea mai mare a lui Charlie este să învețe să citească și după ce devine un geniu toată ziua citește și studiază. Nu își dorește să facă avere, nici să cucerească lumea, doar să citească, să iubească și să-i ajute pe alții ca el. Și acest lucru mi-a dat de gândit. Copii sau oameni mari, uneori uităm ce este important cu adevărat în această viață. E bine că mai există cărți precum Flori pentru Algernon care să ne reamintească.
Romanul a fost ecranizat, dar încă nu am văzut filmul. Urmează, dar mai întâi să îmi revin de pe urma lecturii.
Titlu: Flori pentru Algernon
Autor: Daniel Keyes
Editura: Art.
Colecție: YoungArt
Traducere: Dan Rădulescu
An: 2013
Preţ: 29,9 lei
Comments are closed.