Vladimir Makanin – Underground

underground Vladimir Makanin a absolvit Universitatea din Moscova, secția de mecanică și matematică, iar până în anii 60′, a fost lector la Academia Militară, tot la Moscova.  În 1965 se înscrie la Institutul de Cinematografie din Moscova  și debutează cu nuvela Linia dreaptă (1965). În anii 70′, îi apar nuvele și povestiri: Orfanii, Soldatul și soția de soldat, Linia simplă, Răsuflătoarea, etc. În următorul deceniu își publică în continuare nuvelele: Antiliderul (1980), Voci, Precursorul (1982), Unde se întîlnea cerul cu dealurile (1984), Pierderea, Unul și una, Rămas în urmă (1987). I-au urmat romanelele Portretul și împrejur  și Unul și Una  (1991). Primește Russian Booker Prize în 1993 pentru nuvela Masă  acoperită cu postav  și cu carafă la mijloc.Romanul Underground sau Un erou al timpului nostru (1993) a primit Premiul Pușkin și în 2001, Premiul italian Penne, iar în 2012, Premiul European Pentru Literatură.

Underground (apărut și tradus la Ed. , 2004), la o primă impresie, prezintă imaginea post-sovietică a unei Rusii cenușii, terne și anemice.  Stilul nu mi se pare că  suferă de vreo aglomererare de fantasme stilistice, e un stil care cade din lama toporului, pur și simplu prezentând imaginea Rusiei așa cum probabil n-a mai fost descrisă. Romanul e dens și vârscos, coperta  nu te invită tocmai la lectură, dar, dacă vrei să citești scriitură faină, ai răbdare!  Stilul face parte, bineînțeles, din categoria realismului crud.  Despre acest soi de realism nu pot spune prea multe,  în sensul că lectura va lămuri cititorul. Makanin nu e adeptul unei scriituri cu floricele (cum îmi place mie să zic la descrierile ample, elaborate,  menite să impresioneze ochiul cititorului) și nu poate desena Underground decât în creion de cărbune, murdar pe alocuri.

Într-un interviu acordat celor de la Russia beyond the headlines, aceștia din urmă l-au întrebat pe Makanin dacă matematica poate ajuta un scriitor să devină mai profund în ceea ce scrie. Makanin a răspuns că personalitatea lui n-a fost formată de facultate, ci de nenumăratele partide de șah pe care le juca încă din școala generală. Scriitorul povestește, de asemenea, că își scrie romanele pe secțiuni, construindu-și scene-cheie pe care urcă apoi celelalte scene. Uneori alternează și începe cu sfârșitul. Întrebat dacă a citit mult în tinerețe, Makanin afirmă că nu aveai parte de prea multe cărți în acei ani sub regimul sovietic, dar că a citit mai întâi Remarque și Shakespeare, urmând apoi Ivan Bunin, Alexander Kuprin și Leonid Andreyev. (Ne-am dat seama deja că nu cărțile i-au deschis porți către inspirație, ci șahul). La întrebarea dacă este posibil să prezici succesul unei cărți, Makanin a răspuns:     There are two processes: creation and consumption. An author is only responsible for the first. He can write a novel, a drama, but has no say in how it will be received. It is beyond his influence. Society consumes what you produce and it can regale you tomorrow and trample you a month later. Or give you recognition only after your death, or never. But again, that is not down to you, your job is to create”.  Îmi permit să mai dau un citat din interviul luat lui Makanin, mi se pare fabulos răspunsul său în ceea ce privește ușurința și precizia cu care au fost scrise primele romane:   To win with whites is to write like other people do, and rack up fast points. But to write a novella or novel on uncharted territory with new types of characters is a game played with blacks.”

În romanul Undergroundlucrurile stau cam așa: paznicul de noapte al unui cămin, Petrovici, are 55 de ani și este unul din generația scriitorilor underground, adică cei care au rămas încă ascunși după căderea regimului. Dacă majoritatea celor care își doreau o carieră de scriitor au apucat drumurile editurilor și au început să publice, Petrovici continuă să bea o vodcă mizerabilă și să păzească căminul în care pare că și-a închis viața. Slujba este una de nimic, dar care îi asigură traiul zilnic. Căminul în care Petrovici își face veacul este o metaforă, cred eu, a Rusiei care a ajuns la prăbușirea în mizerie, cu o miliție ce păstrează încă rigorile fostului regim, care nu încetează să dispară nici acum. Lumea prezentată aici este fără îndoială una a supraviețuirii în care oamenii sunt nevoiți să se calce pe cap ca să se poată salva.  Petrovici plimbă cititorul în prezent și trecut, amintind și de fratele său, pictor, internat la psihiatrie din cauza ”anchetelor” KGB-ului, amintindu-și de copilărie și de tinerețe în general. În ton descoperim regretul imens de a-și fi ratat cariera ca scriitor, deși recunoaște că scrisul îl mai aducea din când în când pe linia de plutire. Regimul sovietic punea cizma pe gât scriitorilor și artiștilor, de aceea, odată cu înfrângerea sistemului, au apărut scriitorii care visau la publicare, scoțându-și manuscrisele de la  naftalină. Petrovici n-o face, pentru că a devenit incapabil să-și părăsească habitatul: underground-ul cel de toate zilele. Nu e vorba numai despre ratarea de sine a lui Petrovici, ci și despre apariția  diverselor personaje care sunt la fel de distruse emoțional de imensa gheară a U.R.S.S.-ului și despre starea națiunii ca o rană imensă și palpitândă.

Vladimir Makanin

Autor: Vladimir Makanin

Titlu: Underground

Editura: Polirom

Colecția: Biblioteca

ISBN: 973-681-711-3

Nr. pagini: 592

An apariție: 2004

Traducător: Emil Iordache

Preț: 27.90 lei

sursa foto 1, 2      

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 154

Comentarii

  1. Arnoux spune:

    de cand caut cartea asta 🙂

    eu am citit spaima, a fost fabuloasa, am si scris despre ea la un moment dat.

    http://semnebune.ro/2012/spaima-lui-makanin/#axzz2tBvUOlg1

    deci sa mi-o aduci si mie, te rog!