Suflet pierdut – Silviu Urdea

Coperta-suflet-pierdut-325x500În lumea asta mare, puţini oameni reuşesc să-şi găsească dragostea adevărată, şi chiar şi mai puţini reuşesc s-o păstreze şi să se bucure de existenţa ei. Mihail Cooper este un tânăr de 26 de ani, îndrăgostit până peste cap de iubita lui, Emma, şi plin de speranţă pentru un viitor alături de ea. Însă viaţa îşi arată colţii ascuţiţi şi sfâşie vălul rozaliu al poveştii lor de iubire în momentul în care Emma îşi pierde viaţa într-un accident de maşină oribil. Mihail simte cum, odată cu dispariţia ei de pe pământ, dispare însăşi esenţa care îl face om şi care îi dă putere să se trezească în fiecare dimineaţă şi s-o ia de la capăt. Singurul gând rămas în mintea lui chinuită de coşmaruri şi închipuiri este cel de răzbunare. În încercarea sa de a-şi recăpăta măcar un dram de linişte interioară găsindu-l şi pedepsindu-l pe cel care a răpit-o pe Emma de pe această lume, Mihail se trezeşte în mijlocul unui coşmar şi mai mare, la începutul unui puzzle pe care trebuie să îl rezolve în contratimp, în caz contrar riscând alte pierderi definitive. Ajutat de cei doi prieteni ai săi din copilărie şi de către inspectorul Constantin, Mihail se avântă în desluşirea acestui mister cutremurător, a cărui rezolvare îi va zgudui din temelii toate convingerile, toate credinţele şi toate părerile despre lumea care îl înconjoară.

Romanul de al lui Silviu Urdea m-a luat prin surprindere ca o avalanşă! Nu e prima oară când recunosc aşa ceva legat de cărţi, dar jumătate din motivul pentru care am ales să citesc acest roman a fost coperta, care este incredibilă (!), pe când cealaltă jumătate a fost subiectul cărţii, despre care aveam impresia că flirtează puţin cu supranaturalul. Nu am găsit în acest roman ceea ce speram să găsesc, însă am găsit ceva care m-a şocat şi mi-a aprins fitilul şi nu m-a lăsat să pun cartea deoparte până n-am citit şi ultimul cuvânt din ea.

Cea mai mare temere a mea este să nu vă stric plăcerea lecturii prin dezvăluirea anumitor puncte-cheie ale romanului, aşa că nu vă spun decât atât: lectura „Sufletului pierdut” a fost pentru mine ca o tură în montagne-russe. Am urcat, apoi am căzut brusc, apoi iar am urcat, şi iar am căzut. Deşi este roman de şi, sinceră să fiu, nu mă aşteptam la prea multe de la el, pot spune că m-a luat pe sus şi m-a dus cu el unde a vrut. Am avut parte de dragoste, de tristeţe şi durere, de horror şi gore, de thriller şi acţiune, de o poveste bine închegată şi interesantă. Impresia mea generală? Nimic nu a fost la voia întâmplării, totul a fost planificat, introdus cu migală în context, în special pentru a lua cititorul prin surprindere, pentru a-l şoca şi pentru a-l face să citească mai departe.

Din păcate, pe cât de mult m-a atras povestea, pe cât de mult am fost absorbită în lumea întunecată a lui Mihail de după pierderea Emmei şi pe cât de mult am „gustat” scenele de acţiune ale cărţii, pe atât de mult am fost enervată de limbajul pe alocuri stângaci al autorului, de expresiile formate din alăturarea unor cuvinte care nu au ce căuta unul lângă celălalt, de diacriticele puse aiurea sau pierdute cu totul pe drum, de timpurile verbale folosite incorect (mai mult ca perfectul în locul perfectului simplu), şi aş putea s-o mai ţin aşa jumătate de pagină. Îmi pare sincer rău, însă toate aceste aspecte mi-au redus foarte mult din plăcerea lecturii şi uneori chiar îmi venea să las cartea deoparte şi să nu-mi mai bat capul cu ea. Din fericire pentru mine, nu am făcut asta, iar recompensa mea a venit în partea a doua a romanului, în care mi-am ros unghiile pagină după pagină, ţinându-mi răsuflarea şi aşteptând deznodământul mult dorit. „Suflet pierdut” este o carte cu foarte mult potenţial, dacă ar beneficia de o corectură la sânge şi o rescriere a anumitor fraze. Chiar şi aşa, nu pot spune decât „brava” la adresa lui Silviu Urdea, un autor tânăr cu un vădit talent literar pentru genurile poliţist, horror sau thriller.

Autor: Silviu Urdea

Editura: Karth (imprint )

Colecţia: Proză

Nr. pagini: 288

An apariţie: 2014

Preţ orientativ: 25,00 lei


Sursa foto AICI.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Loredana Malic

Loredana Malic
Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.