Proză scurtă

cherchez-la-femmeO femeie poate fi frumoasă în mai multe feluri: când te iubeşte, când iubeşte pe altcineva, când mimează, când urăşte, când primeşte flori, când priveşte lumea ca şi cum ar fi Cuminţenia Pământului, când alăptează pruncii, când scapă laptele în foc, când îşi pensează sprâncenele, când îşi şterge unghiile…

  •  Nu vreţi să fiţi muza mea?, o întreb în timp ce intru pe uşa rotativă.
  • Muza ta?, îmi zise ridicând sprâncenele.
    „Mă tutuieşte… E un semn bun. Am putea chiar să facem un copil…”
  • Da.
  • Parcă e cam mult pentru doi oameni care nu se cunosc. Nu credeţi?, zice privindu-mă de sus în jos şi de jos în sus, împinsă de o curiozitate benignă.
  • N-aş putea să spun dacă e mult sau dacă e puţin.
    „Ah, de ce nu mi-am luat cămaşa aceea în picăţele? Mă prinde atât de…”
    – Păi, e mult sau e puţin?
    Şi mult, şi puţin.
  • Te contrazici.
    Mă contrazic? E bine, e normal, căci am mulţimi în mine.”
  • Walt Whitman?
  • El…
  • Şi… de ce vrei să fiu eu muza ta?
  • Fiindcă păreţi a avea aşa, un metru iambic desăvârşit!
  • Subţire, îmi zice, zâmbind pentru prima oară.
  • Şi pentru că mi-e inima ca o femeie-n faţa ta„.
  • Rilke?
  • El…
  • Habar na-i cine sunt.
  • Mi-am trăit viaţa citind pe diagonală. Pe dvs vă citesc printre rânduri. Vă cunosc.
  •  Uite ce e… Eu vorbesc civilizat cu toată lumea. Nu cred că…
  • Ştiţi… am putea avea lumea la picioare!
  • Cum? Când?
  • Acum.
  • Domnule, nu vreau să te insult, dar îţi pierzi timpul…

Mă mai privi o dată, apoi ieşi în ploaie cu sacoşele pline de rime, lăsându-mă prins în rotativa mall-lui, hamster prigonit de coşmaruri matinale şi de idealuri pierdute prin culcuşuri străine de talaj.
Şi totuşi… 
Pe scara rulanta cobora o proză scurtă într-o fustă şi mai scurtă.
– Domnişoară, nu vreţi să fiţi muza mea?


… când şi le roade, când minte, când spune adevărul ei, când promite, când înfloreşte dimineaţa după ce ţi-a îmbobocit în braţe toată noaptea, când se ofileşte sub gomaj, când îşi încheie sutienul, când face piruete în rochia de seară, când scapă ambreiajul din cauza tocurilor, când se rujează, când te ia de braţ, când îţi cere card-ul, dar mai ales când iese din mall.

sursa foto: www.sarahdougher.net

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Desemnat câştigător al concursului de debut literar "Incubatorul de Condeie", ediţia 2013 - secţiunea "Proză scurtă" - organizat de Agenţia Culturală AdLittera, Marius colaborează din 2014 cu Revista "Semne Bune", unde scrie poveşti despre cărţi şi scriitori. Când nu scrie, desenează, când nu desenează, aleargă cu bicicleta, iar în timpul care a mai rămas ia pulsul librăriilor în care, din iunie 2014, se poate găsi şi volumul său de debut "Amor de dragul ploii"- Editura Karth.

Număr articole publicate : 39