Primul meu FILTM. Salutări de la Timişoara, cu chef de literatură bună

Am sosit în Timişoara atât de dimineaţă, pe o vreme atât de mohorâtă şi atât de înciudată, încât îmi pierise orice poftă de poveşti, de interviuri şi de scris. Mi-a revenit pofta destul de repede, odată intrată în pâine, luându-i interviu exoticei scriitoare albaneze Ornela Vorpsi şi stând de vorbă cu -Stănescu, unul dintre organizatorii 3, aşa că am ignorat cu graţie apa din ghete (acumulată cu grijă şi migală), genunchii uzi şi bateria golită a laptopului, pentru că am petrecut a doua seară , ascultând literatură cu urechile ciulite și cu marea ciudă că am ratat-o pe prima (la anul, nu ratez nimic, se înțelege).

Seara moderată de Robert Șerban, care şi-a prezentat invitații drept personaje în sine, a fost deschisă de , cu ”Zaira”, lectură întreruptă de apariția voluptoasă a scriitoarei Ornela Vorpsi (cu siguranță, o apariție memorabilă, ce amintește de aerul detașat și teatralitatea Sofiei Loren). ”Când m-am născut, mama era foarte gălăgioasă. Fir-ar să fie, ăsta nu e copilul meu”. În impresionanta Sală Barocă a Muzeului de Artă, povestea Zairei a prins viață, prin vocea puternică a naratorului . (Bunica spusese <când păcătuiești, îmbătrânești de două ori mai repede, pentru că păcatele ți se sapă pe chip>). Urmăream efectul textului citit de autor atât asupra mea, cât şi asupra publicului din sală, cu gândul că literatura interpretată  îşi schimba faţa, în raport cu de literatura scrisă, şi că dinamismul nou-descoperit mă fascinează.

Ornela Vorpsi, ”un artist conceptual, un artist vizual”, despre care Robert Șerban consideră că va stârni interesul editorilor din România a generat altă vibrație în public și anticipam tipul de reacție la vocea sa. Fragmentul citit face parte din volumul de debut ”Il paese dove non si muore mai”, iar pe autoare o cunoscusem cu câteva ore înaine de eveniment și, după o conversație într-o engleză destul de restrictivă, am ascultat-o citind din primul capitol, într-o italiană senzuală şi seducătoare. M-a frapat trecerea de la nararea impunătoare, compelling a lui Cătălin Dorian Florescu, la susurul aproape erotic al vocii Ornelei Vorpsi.

Surpriza oferită de a fost lectura unor texte noi, despre care povestea cu zâmbet stângaci: „Am observat la un moment dat că am trecut de o mie de povestiri şi, la îndemnul prietenilor, am făcut o selecţie, am ales câteva povestiri ceva mai relaxate.” Am ciulit urechile pentru că, aşa cum mă aşteptam, urma să se producă o schimbare radicală a stilului de lectură. Aşteptările nu mi-au fost înşelate şi trebuie să îl cunoaşteţi pe , moldoveanul tipic, sfătos, cu gust de poveste, jovial, genul de om cu care, stând la poveşti,  îţi trece supărarea dacă aştepţi trenul în gară şi nenorocitul de tren întârzie două ore. Și când mai și spune cu degajare că nu are nevoie de  un milion de cititori chinezi și de faimă în China (vizavi de apropiata publicare în China a volumului ”Amorțire”) și e interesat doar de publicul din România şi de reacţia sa, te umfli în pene de bucurie şi savurezi cu gura până la urechi o astfel de întâlnire.

STA_0909

În privinţa lui Radu Pavel Gheo, Robert Şerban s-a întrebat de la bun început şi l-a ros aceeaşi întrebare, pe parcursul serii: cum poate cineva să câştige Loteria Vizelor, să plece în America şi să se întoarcă în ţară, după un an? Ei bine, Radu Pavel Gheo s-a întors, scriitorul este, într-adevăr, un personaj fascinant și fascinat de ”străini în genere, crescând la granița cu Fosta Iugoslavie”.  În momentul elogiului binemeritat adus de Robert Şerban  volumului „Noapte bună, copii!”, aşteptam cu mare curiozitate schimbarea de voce, de ton, de atitudine. Şi schimbarea a venit, evident, Radu Pavel Gheo se citeşte pe sine cu aceeaşi savoare cu care se citeşte Florin Lăzărescu, dar se modifică dozajul de ironie în ton, se modifică accentul și intenția narativă. Cred că am prins gustul lecturilor taman pentru că mi se pare interesant să le aud vocile întipărite în minte, când citesc romanele, să văd cum se interpretează pe sine, cum arată personajele în mintea scriitorilor.

Sesiunea de întrebări din public şi discuţie liberă (pe fundal, clopotele ameninţătoare din Piaţa Unirii și ploaia) a fost o bună ocazie pentru Ornela Vorpsi şi Cătălin Dorian Florescu să povestească despre limba în care se simt confortabil să scrie şi relaţia cu limba mamă, în timp ce Florin Lăzărescu a explicat relaxat cum a ajuns în punctul în care a strâns 1000 de poveşti şi ce evoluţie a avut „Lampa cu căciulă” (de la un text nevăzut timp de şapte ani, la o ecranizare premiată la Sundance Festival). Seara cerea fără doar şi poate poveştile de fundal, recuzită şi manii ale autorilor, când scriu, micile comentarii, întrebările neaşteptat  de adânci din public („mai merită să scrii în limba română?”) şi comentariile relaxate ale lui Radu Pavel Gheo şi Florin Lăzărescu, vizavi de „randamentul” artistic al prozei în limba română.

Am descoperit ca fiind un loc ce coboară barierele, îmbunează etichetele și le oferă cititorilor ocazia de a cunoaște oamenii din spatele scriitorilor. E esențial acest lucru și îl tot repet de câte ori am ocazia: cartea este un produs care trebuie promovat, iar scriitorii trebuie să fie vizibili, deschiși, să își citească textele și să își apropie cititorii. Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara atinge acest scop și stârnește interesul. Diseară, voi petrece câteva ore, în aceeași sală elegantă, alături de Paul Bailey (”Băiatul prințului”), Noemi Kiss, Filip Florian (”Zilele regelui”) și Bogdan Munteanu, eveniment moderat de Marius Chivu, care și-a lansat ieri, la Timișoara, volumul de povestiri ”Sfârșit de sezon” (Polirom, 2014).

Alde Banciu

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Banciu

Andreea Banciu
Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.