Petronela Rotar – O să mă știi de undeva

O-sa-ma-stii-de-undeva

Cu cât o carte este mai mediatizată, cu atât este mai dificil să emiți o părere personală despre ea; este ca atunci când o serie de molecule intră în coliziune și se izbesc unele de altele. A nu se interpreta că nu sunt de acord cu mediatizarea și promovarea,  dimpotrivă. Și totuși, ce ai putea să spui despre o carte care face RMN-ul eului liric? Că este bună, că este frumoasă (??), că este așa și pe dincolo?

se descărnează, așa cum însăși afirmă, un fel de ”șoc și groază, imagini care pot afecta emoțional”. Sigur, ”șocul” este acela că talentul abundă cu fiecare rând scris. Se poate numi talentul grafoterapie? Sau este mai degrabă  grafoterapia un instrument care învârte mecanismele talentului? ”Groaza” apare abia după ce ai parcurs primul capitol, când descoperi frânturi din tine în gândurile altcuiva. Tu nu ai avut forța necesară să le transpui pe hârtie, și altcineva mai priceput te-a ”ajutat”, într-un fel. Nu toți scriitorii reușesc să creeze punți între ei și cititori, iar  a scrie versuri nu te face neapărat să fii scriitor. Emblema asta răsuflată a ecuației hârtie= literatură nu mai are nicio priză în ceea ce mă privește, ca să fac referire la un text al lui Alex. Leo Șerban. a creat însă empatii cu cititorii săi de dimensiunile Brooklyn bridge-ului.

O să mă știi de undeva este împărțit în trei capitole, ca trei anticamere spre iubirile pierdute, apuse, spre micile ”răvașe”  destinate unor reîntâlniri, spre ”pizda lirică” (am citat din autoare) ce se construiește bucată cu bucată pe versuri de Placebo, amintind experiențele unui reporter: ”apoi ți-au zis că tre’ să intri pe sticlă. între toate blondele. așa brunetă, cu păr scurt? așa. ai intrat. ca dracu’ ai intrat. erai varză. îți tremura vocea și picioarele îți tremurau. și stomacul. ai grijă că se uita la tine 7 milioane de oameni. fix 7? nu au și ei altă treabă? nu au. bine, atunci te-ai încurcat ca o proastă. îți auzeai inima în urechi, tâc, tâc, ai zis că leșini în direct. nu ai leșinat. ai crezut că o să-ți treacă. pe dracu’ ți-a trecut. tot așa emoții ai avut, de fiecare dată. auzeai în cască, 3,2,1, amănunte are Petronela Rotar”.                                                                                                                                  DSC0225

Cred că avem de-a face cu o poezie profundă precum o coală de hârtie care constituie încercarea unui desen. Are ștersături, pe alocuri porțiuni mototolite, urme de cărbune.Modificări, retușuri, ca apoi încercarea însăși să se metamorfozeze în succes. Toate componentele unui om frumos, dacă mă întrebați pe mine.

 

 

ești ghemul de nervi din stomac, durerea difuză din cap, durere de doberman căruia nu îi mai

ajunge cutia craniană.

ah. nu îmi mai ajunge nimic. sunt organic depășită de senzații.

am toracele prea mic, cu tot prășitul și cositul, și

nu îmi ajunge aerul. inimii i-ar mai trebui încă

patru camere și o aortă cel puțin, să înceapă să

facă față. organele interne, toate, date peste cap

de un metabolism al unei iubiri intoxicante. dacă

mi-aș face analizele acum, cred că mi-ar găsi ficatul

dublat de efortul de a metaboliza narcoticul

care îmi ești.

(Hani)

 

 

Autor: Petronela Rotar

Titlu: O să mă știi de undeva

Editura:

Colecția: Colecţia Radical din 5PoezieProză scurtă.

ISBN: 978-606-8530-19-2

Nr. pagini: 128

An apariție: 2014

Preț: 16 lei

surse foto: hergbenet.ro,  acestblogdenervi.ro

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.